Calimara cu cerneala

Ma aflu in tara de unde ia vacanta trenul. Cum ar veni, aici e atit de multa vacanta incit se exporteaza si pe restul globului cind se satura aborigenii de-atita bine. Ma aflu inaintea unei alte portii de vacanta prelungita si fara internet, asa ca ma grabesc sa arunc pe net indelung asteptata compunere despre vara, inainte de 1 iunie, inainte de solstitiu si, in special, inainte de vacanta de vara. Cu alte cuvinte, fix in perioada cind la scoala se cere o compunere despre vara…

Uite care-i treaba.

Cum vine vacanta, cum se isca un dor de duca naprasnic, si atunci ce te faci ? Tre’ sa pleci, e musai, intr-o drumetie, excursie mai mult sau mai putin organizata, circuit, la tara la bunici, la rude instarite cu casa de vacanta. Oriunde si cit mai departe de casa ta.

Daca n-ai unde pleca (sa cumperi piine? sa duci gunoiul? sa-i cumperi tampoane sora-ti?), repeta-ti (ca pe formula eterului etilic inainte de a fi scos la tabla) ca important e drumul, nu conteaza unde te duce.

Si-atunci se ia una bucata mijloc de locomotie.

Poate fi asta

Sau asta

Sau asta

Eu personal stapinesc destul de bine bicicleta, desi nu bag mina in foc ca n-am omorit mii de furnici pina acu’. Se coboara binisor cu dinsa din balcon / de pe terasa / din garaj / de pe geam, de unde si-o priponeste fiecare dupa posibilitati.

Se verifica lantul, rotile, semnalizarea, rucsacu’ si se pleaca, domnule, odata, ca ne-am saturat de cit am mucegait in casa! A nu se uita sapca si ochelarii de soare. Pentru cei mai grijulii, crema de protectie solara e un must.

Pe dupa blocurile marginase ale oricarui oras si sat (s-a mai vazut) exista un cimp. Al meu arata asa

Mai departe e asa

Iar la capatul lui am gasit chestia asta

Ai vazut deci ca surprizele placute pot rasari de unde nu te astepti! Poti sa strabati astfel toate formele de relief, de la mare la Babele. Important e sa crezi, sa ai picioare bune si sa te tina butelcuta cu apa.

In rest, vara e cum o stii: cu lene multa, timpul scurt care mai ramine fiind dedicat petrecerilor fara numar, iesirilor cu gasca, iubitul/iubita. Parintii sa te lase, ca esti destul de obosit/-a.

Se maninca cirese si restul fructelor pina la pepeni si struguri. Se tin cure de slabire pentru ca e fetele sa arate bine la mare, la soare… Se invata pe de rost hitul verii, fiind el ascultat la maxim oriunde se gaseste un motoras cu boxe.

Taranii secera recoltele din ce in ce mai putin bogate, care cu secera, care cu tractorul.

Cind incepe sa se intunece pe la ora 9 e semn ca vacanta e pe sfirsite si ca trebuie facute temele alea naspa de vacanta. Pe una dintre ele ti-o servesc eu pe tava.

Ce mini e vara (ca vacanta de vara e bikini de-a dreptul)!

Avem doua plicuri autoadresate unor asociatii catolice. Completati dumneavoastra un cec, puneti timbru pe plicul pentru Solidaritatea Misionara Mondiala si aruncati-le in cutia postala cea mai apropiata!

Bun. Ia sa vedem ce spune plicul catre Secours Catholique (Salvarea Catolica, sa zicem). Pai merci pentru generozitate, in spatiul destinat expeditorului (invitatie la donatie cvasianonima?), si multe date despre aceasta asociatie. In dreapta ni se sugereaza sumele de donat (15 €, 30 €, 50 € puncte puncte) in beneficiul persoanelor defavorizate. Ni se explica si ca beneficiem de deducere fiscala (daca sintem platitori de impozite, bineinteles), 75% din suma pina la 488 € si 66% pentru ce depaseste, dar sa nu fie mai mult de 20% din venitul impozabil! Exemplul se face cu o donatie de 30 €.

Solidaritatea Misionara lasa spatiu expeditorului, insa plaseaza deasupra un testimonial semnat Jean Paul II. Misionarii primesc donatii de la 30 € in sus (da, ei sint cei care vor si timbru pe plic), iar deducerea lor e de numai 66%, exemplificind cu o suma de 50 €. Scumpa solidaritatea asta cu viitorii preoti. Banii merg, desigur, si la construirea de biserici si in proiecte de evanghelizare.

Action contre la faim (Actiunea contra foamei) scrie cu caractere ingrosate si subliniate procentul de 75% de deduceri fiscale. Exemplul lor e pentru 60 € - care dau de mincare la 10 persoane, timp de o luna.

Iubirea fata de aproape e relativa, da’ cuantificabila.

Am primit o leapsa tare grea de la Fanita. Grea pentru ca e a dracului de personala, nu pot s-o dau la intors si mai trebuie s-o si gindesc serios. Ei, trebuie! Dau drumul la condei si ce-o fi o fi!

In principiu povestea incepe cu « Daca viata mea ar fi un film ». Pai nu e. Si chiar daca ar fi, despre care viata vorbim ? Despre cea reala, despre viata mea asa cum o vad eu sau despre cea pe care as vrea s-o am? Ca-s cam multe. Fiecare cu scenariul ei alburiu, opac, respectiv roz.

Oricum ar fi el, filmul meu e intesat de ochi critici, mici si rautaciosi. Nu fa aia, fa aialalta, de ce-ai facut aia, cind ai s-o faci p-ailalta. Miini murdare care rascolesc pinzeturi imaculate, cutii si ierbare cu plante rare.

O viata ca o ie de borangic agatata de-o creanga de copac si luata de vint si dusa in lume. Purtata in cele patru colturi din adiere in adiere. Greu de atins, aproape imposibil de prins. Se mai opreste pe antena Televiziunii din Praga, intre  doua etaje ale Turnului Eiffel, mai asteapta rasaritul pe un virf de catarg, se mai legana pe Empire State Building si se dadea huta pe culoarele Casei Poporului.

Oare a ce miroase pasarea astea alba? La ce se gindeste? Cum e cintecul ei? Miinile alea mici si murdare isi pun intrebarile astea. Spectatorii la fel.

Uneori regizorul are accese de furie si da cu sapca de pamint, sare pe ea si-si fringe miinile. Alunga figurantii incurca-lume si gura-casca-improasca-bale. Plecati de-aici, sa nu va mai vad, pierde-vreme ce sinteti, nu stiti ca timpul meu e pretios?

… Si se tot duce. Traverseaza deserturi, si oceane, si orase zgomotoase. Fotografiaza copii desculti si batrini cu pipa atirnind de-un zimbet stirb. Maninca rodii coapte cu zeama in coltul gurii si calareste armasari arabi inspumati.

Unde se opreste? Pentru cit timp? Nimeni nu stie, caci spectatorii inchid ochii a odihna, insa ea tot zboara, si zboara…

Leapsa asta e atit de intima incit nu prea indraznesc s-o dau mai departe… Sa o ia cine vrea ! Curiozitatea imi da totusi ghes sa-i intreb pe Nicole, pe Irina si pe Nicu cum s-ar juca ei de-a regizorii daca viata lor ar fi un film.

Ministerul Muncii a organizat prima dezbatere nationala pe tema migratiei fortei de munca. Era si cazu’, doar se emigreaza masiv de prin anii ’90, timp in care cei care au ramas in tara au facut cariera, nu copii. Probabil ca, dupa ce-au umplut scaunele din diversele birouri de institutii, n-au mai gasit pe cine sa trimita la munca de jos. Dupa care s-au pus pe adunat sau scazut, si le-a iesit un deficit de 80 000 – 100 000 de persoane. Altii zic ca ar lipsi mai mult (CNSLR-Fratia merge pina la 3 000 000). Cica in 2013 deficitul va fi de 400 000 (cifra sindicalistilor creste si ea proportional ?). Mai multe info aici.

N-am vazut inca propuneri interne de solutii pentru remedierea acestei probleme care se agraveaza. In schimb, Italia si Spania s-au gindit sa ne dea o mina de ajutor. Ei ne trimit inapoi degetele iuti si ochii ageri atit de necesari economiei romanesti.

Multumim, Europa!

De dimineata mergem 200 de metri pina la schitul (mănăstirea? iarasi nu e clar) Vovidenia (sec. XVIII), aflat chiar linga manastirea Neamt. In biserica se aude aspiratorul, din boxe se revarsa cintece religioase. Liniste mare. Bonus: o alta casa memoriala de-a lui Sadoveanu. Calugarul care face curatenie iese si dus a fost. Biserica e pictata inauntru in tempera in nuante de verde si ocru. Nemaivazut.

Read more

Revolta studentilor din mai ‘68, asa cum se vede dupa 40 de ani, in Place de la Sorbonne:

Un american la Paris:

O flasneta la Paris:

A bagat astia marfa proaspata in Franta!

Paris, cazare moca! Iata cum poti trai ieftin si ultracentral la Paris (pe malul Senei!):

Cum se interzice batutul covoarelor la ei (in traducere libera “Fumatul mai incet”):

Read more

M-am trezit la 6 fara un sfert ca sa prind trenul de 7 fara cinci spre Bruxelles. Iute tren, intr-o ora si 20 de minute eram deja acolo (ca plecam de la Paris). Gara mare de tot, asta alor de Sud (Midi). Ies sa fac coada la taxi, ca nu stiu ce altceva as putea lua pina la Parcul Expozitiilor, desi exista si tramvai, si metrou, si autobuz. Da’ asa e cind nu cunosti (eram in premiera mondiala in Belgia), crezi ca esti in criza de timp (o ora de asteptat in frig, in fara unor porti inchise).

Din taxi, Bruxelles-ul se vede frumos, cu parcuri multe si case de caramida in diferite nuante. Pe la geamuri de blocuri atirna steaguri.

Read more

Detalii despre diversele pompe si guri care au contribuit se gasesc aici.