Calimara cu cerneala

Ce sa-ti spun ?! De cind te-ai intors in tara numai te vaiti ! Gurrrra !

Nu-ti convine ? Ia-ti masina mica !

Ce se-ntimpla ?!

Sa zicem ca ai treaba la mahalaua autostrazii Bucuresti-Pitesti, mai precis la Valea Cascadelor, de unde isi ia toata lumea gresie si faianta. Tu stai in orice alt colt de Bucuresti pe care tre’ sa-l traversezi cumva, daca n-ai masina mica (ba, da’ fraier mai esti) ca sa-l ocolesti. Si cum sa-l traversezi daca n-ai masina mica (du-te, ba, de-aicea) ? Cu metroul !

Bine, gata, coboara la metrou, asteapta 10 minute sa vina, baga-te intr-un colt, da’ fii vigilent si arunca-te pe primul loc eliberat, ca ai drum lung de mers si o sa te doara picioarele. Daca ai avut inspiratia sa-ti cumperi un ziar, deschide-l larg, sa citeasca si vecinii de scaun, nu fi scirtar. Daca nu, lungeste-ti gitul peste umarul posesorului de Libertatea de linga tine.

De unde ai veni, la un moment dat tot tre’ sa schimbi metroul si atunci asteapta inca 6-10 minute pina ajunge. Noroc cu panourile care anunta, in mod absolut genial, timpul scurs de cind a plecat ultimul tren. Cum de ce ?? Ca sa poti injura Metrorexu’ de minute si secunde, in loc de sfintii din calendar, cum ai fi tentat, ateule ! Adica te-ai gindi c-ar fi mai normal ca tabelele alea sa indice minutele pina la urmatorul metrou, ca la, sa zicem, Paris ? Da’ crezi ca Metrorexul e oracolul din Delphi ?

Sa zicem ca schimbi in eterna si fascinanta statie Eroilor (despre logica magistralelor, numerelor din statii, hartilor acestora, poate scrie altcineva, cu nervii mai tari). Nu astepta sa primesti indicatii de la conduc(a)torul metroului. Mai uita-te pe pereti, da’ ridica bine capul, ca panourile au fost plantate de berze, ca sa pastreze surpriza pentru pasagerii din metrou. Sau ia-te dupa lume, turma cunoaste intotdeauna drumul cel bun.

Hai c-ai reusit sa urci in metroul care-ti trebuie! In mod normal primesti confirmarea dupa ce s-au inchis usile. « Atentie, se inchid usile ! », zice nea soferul de data asta. Destul de clar si suficient. Metroul porneste. E din ala vechi, in intregime redecorat de tineri artisti post-postmodernisti. O afacere pentru Metrorex, ca nu a platit nici un ban. Compania s-a obisnuit atit de mult cu imbunatatirile gratuite incit in unele vagoane nu exista nici macar o harta pe neoane, usi sau pereti.

Zici ca nu cunosti traseul, numele statiilor pina la destinatie ? Aveam pretentii de la tine, mormolocule ! Pai intreaba calatorii ! Daca sint doar doua babe tremurinde in vagon, in premiera mondiala pe traseu, orienteaza-te singur. In fiecare statie, scoate binisor capul si cauta din priviri un panou, o inscriptie, o pictura rupestra, orice iti poate da o indicatie despre locul in care te afli. Si mai pune-ti si mintea la contributie. De exemplu: coboara multi studenti, inseamna ca esti la Politehnica / Semanatoarea / Grozavesti / Universitate / Piata Romana. Ce-i asa de greu ? Sau iesi de-a dreptul, eventual urca pe scari, treci de turnicheti ca sa vezi indicatiile spre diverse bulevarde si statii de autobuze. Ai, ma, ce Dumnezeu, doar sintem un popor de destepti !

Deodata, miracol ! Se aude o voce de inger, venita direct din cer, prin sistemul 3G al telecomunicatiilor puse in slujba umanitatii : « Urmeaza statia Pacii, cu peronul pe partea stinga ». Ai viziuni, e clar, suferi de mania persecutiei.

Cobori, in extaz, si vrei sa iesi pe la iesirea cea mai apropiata, desi vezi ca toata lumea se indreapta spre capatul celalalt al statiei. Babele dupa tine. Urci sprinten, vezi zona de bilete, turnichetii vraiste, intelegi de ce (ba, da’ esti facut gramada). Inapoi la turma.

Uite d’aia nu e nash pe metrou ! Ca sa n-ai pe cine stresa tu, ba, frustratule!

Academia Catavencu e circotasa. N-ar vedea ea jumatatea plina a paharului s-o pici cu ceara. Si ce daca deputatii au respins proiectul de lege privind instituirea Zilei Plantatiilor? Foarte bine !

Catavencii au inteles din faza asta ca cetatenii n-o sa mai aiba nici un imbold pentru a planta un pom (activitate sfinta din treimea pom-casa-copil). Poate ca nu s-au uitat bine la reluare ! Cine are constiinta poa’ s-o faca si singur, nu impins de la spate de vreo lege, nu ??

In plus, si cea mai importanta consecinta imi pare a fi ca, nevotind legea asta, alesii nostri isi arata clar dezinteresul pentru iesit la padure, bere si mici cu ocazia zilelor libere de la Stat. Ma refer la cei 161 (din 184 prezenti) care au votat impotriva.

Fratilor, asta inseamna 161 de jipane mai putin. 161 de paduri luate cu japca mai putin. 161 de viloaie cu fortarete in jur mai putin !

Pai, e de colea ?!

Iar cine vrea sa replanteze codrii Vlasiei n-are decit s-o faca la el la bloc.

(info din Academia Catavencu, nr. 45, 14-20 noiembrie 2007, “Deputatii vor doar un singur copac cu flori in Romania, pag. 24)

Imbulzeala, baa, la aeroportul din Baneasa, care intra primul la controlul de pasapoarte. Desi de asteptat asteapta toata lumea bagajele care vin dupa un timp, in ordinea decisa de muschii lucratorilor.

Mergem la o circiuma buna si de fite din spatele Casei Presei Libere. Gropi, gropane, balti dintr-un trotuar in altul. Domnu’ proprietar, mai incercati la Primarie, si daca nu vor si nu vor (antipatii politice), la valoarea dumneavoastra puteti arunca vreo doua roabe de pietris, nu ? De ce nu ma mir ca nu va fug clientii ? Parcagiul ne cearta ca am mincat din locul de parcare al masinii parcate deja alaturi. Dam inapoi si redam centimetrii Cezarului.

Bulevardul Stefan cel Mare e bombardat. Se lucreaza la linia de tramvai, bordura, asfalt, semafoare – ca nu merge nimic. Incerc sa traversez, dar soferul roman nu are respect pentru pieton. Cind nu merge semaforul, poti sa traversezi in fuga, si-atunci claxonat cu minie de soferii de gipane. Si tot asa pina traversezi Colentina si da Domnu’ sa iesi din capitala. Eu am avut noroc cu o masina de politie care a frinat in buza. Read more

Sa vorbim mai intii despre inegalitatea veniturilor. In Statele Unite, de exemplu, inegalitatea veniturilor a atins niveluri nemaivazute din 1880 (cf. The Economist). In 1979, venitul mediu al procentului din virf (adica cele mai mari venituri) era de 133 de ori mai mare decit cel al ultimelor 20 de procente de populatie (adica veniturile minuscule); in 2000, acest raport era de 189.

In Franta: pe la mijlocul anilor ’50, cadrele (adica de la sef-serviciu in sus) cistigau in medie de 4 ori mai mult decit muncitorii, insa muncitorii puteau sperau sa ajunga din urma salariul mediu al cadrelor din 1955 prin 1985. Pe la mijlocul anilor 1990, cadrele cistigau doar de 2,6 ori mai mult decit salariul mediu al cadrelor, insa aveau nevoie cam de vreo trei sute de ani ca sa-i ajunga din urma. Carevasazica am ajuns sa cistigam mult mai putin decit altii, ceea ce putem suporta, insa am pierdut orice speranta de a-i ajunge din urma, ceea ce nu prea putem inghiti… Sigur ca nici copiii copiilor nostri nu vor reusi sa traiasca mai bine decit noi in conditiile astea.

Acum sa vedem cam care ar fi diferentele intre tarile bogate si cele sarace. In 1990, americanul cu venituri medii era de 38 de ori mai bogat decit un tanzanian. Azi el e de 61 de ori mai bogat. Read more

Din ciclul sportul bate viata. Eu am ramas fara cuvinte, chiar daca articolul e neclar (asta nu ma mai mira): au furat, dom’le, sau nu? Domnule Doroftei, cum comentati?N-o sa cititi mai multe aici, dar trebuie sa dau sursa.

“Dupa ce trei boxeuri romani au furat dintr-un magazin din Chicago dar si dupa esecurile pugilistilor romani la Campionatele Mondiale de la Chicago, Federatia Romana de Box a desfiintat lotul national al Romaniei iar antrenorul coordonator, Relu Auras, a fost demis, informeaza HotNews.

Cei trei pugilisti asupra carora planeaza suspiciuni ca au vrut sa fure dintr-un magazin din Chicago, Bogdan Dinu, Ronald Gavril si Iulian Stan, au fost exlusi din viata sportiva,

decizie luata si de AIBA.”

Aici sint banii dumneavoastra!

Dupa italieni, si englezii ne vor afara din tara lor.
Deocamdata dezbat in parlament.
Asteapta si ei un pretext?
Mai multe aici.

Ar fi trebuit sa fie un post no comment, dar am gasit si vorbe si imagini.
Ce-ati zice de un referendum la propunerea ministrului?!
Care sa fie, logic si economic, in aceeasi zi cu referendumul pentru votul uninominal si alegerile europarlamentare. Deci astea doua plus deportarea in desert.
Un trei in unu.
Preiau si editorialul lui Turcescu din Cotidianul, cu indemnul de a citi si comentariile cititorilor.
Solidaritate, onestitate, rasism. Unde mai e granita intre toleranta si saturatie?

11 000 000 de persoane in Germania, 7 000 000 in Franta traiesc sub pragul de saracie.

Ce este saracia? Saracia este un prag de venit. In Franta, de exemplu, este considerata saraca o persoana care cistiga mai putin de 50% din venitul median. Venitul median este suma care imparte populatia in doua, o jumatate avind peste acest venit, celalalta mai putin. La inceputul anului 2006 suma era de 1254 euro pe luna (cotizatii platite si alocatii primite). Acest nivel se ajusteaza in functie de numarul de membri ai familiei. Definitia Uniunii Europene e stabilita pe acelasi principiu, numai ca pragul de saracie e fixat la 60% din venitul median.

In Elvetia, asociatia Caritas estimeaza numarul saracilor la 1 000 000 in 2005, adica 14% din populatie (in 2003 erau 850 000); 6% din populatie sint lipsiti de orice sursa de venit. In Germania, in 2003 13,5% din populatie traia sub pragul de saracie. In Marea Britanie, 22% in 2002. in Statele Unite, 23% se afla sub venitul median (asa cum e definit in Franta).

Nu numai persoanele fara ocupatie sint sarace. In Franta sint intre 1,3 si 1,6 milioane de persoane care lucreaza si totusi sint sarace. 20 000 000, adica o treime din populatie cistiga 1,7 sau 1,8 SMIC (salariu minim interprofesional de crestere, adica cel mai mic salariu pe ora care poate fi platit; pentru 151,67 ore/luna acesta este de 1 280,07 euro brut, adica in jur de 1000 euro net).

In timp ce tarile din Nord redescopera saracia, cele din Sud se zbat intr-o situatie mult mai grava. Conform PNUD (Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare), in tarile din Sud un miliard de persoane supravietuiesc in saracie absoluta cu mai putin de un dolar pe zi. Un alt miliard traieste cu mai putin de 2 dolari pe zi. 1,1 miliarde de oameni nu au apa potabila, iar 2,4 miliarde nu au canalizare.

(info din “Comment les riches detruisent la planete” de Herve Kempf, Editions du Seuil, 2007)

ps: revin, azi 08.12: se pare ca in Romania vorbim de 3.000.000 de saraci (si nu noi).

In vara anului 2003, Read Montague, un neurolog de la Universitatea de Medicina Baylor (Houston), a ajuns la niste concluzii vesele in urma unor experimente simpatice.
Experimentele: teste-oarbe in care subiectii consumau Coca-Cola si Pepsi. Au preferat Pepsi. Teste cu bauturile identificate. Oamenii s-au repezit la cutiile de Coca-Cola. O alta serie de teste a fost facuta cu tomograful (rezonanta magnetica). Si atunci savantul trage urmatoarele concluzii:

1. Regiunea creierului care e solicitata la vederea unui brand, cortexul prefrontal, face apel la memorie si joaca un rol important in procesele cognitive.
2. Testul gustativ pe neve implica aria cerebrala numita „putamen ventral” (traducere aproximativa, n.b.), legata de notiunea de placere.

Ceea ce a mosit, in mod firesc, nasterea unei discipline din ce in ce mai mult stiintifice si din ce in ce mai putin fantastice, si anume neuromarketingul.

Uite asa consumatorul este urmarit in tot ce face, priveste, clipeste, clicaie pe internet. De exemplu, agentia BBDO din Dusseldorf studiaza conceptul de brain-branding (cum intra anumite branduri in memoria pe termen scurt a creierului).

Studiile facute in sensul asta au aratat ca mediumul care asociaza sunetul si imaginea determina o memorare inconstienta mai buna a mesajelor publicitare. Cum ar veni, televiziunea bate radioul sau panourile de pe strada. S-a mai demonstrat si ca un mesaj incarcat din punct de vedere emotional mareste atentia. Incarcatura emotionala genereaza secretia anumitor substante de catre amigdale, care favorizeaza, la rindul lor, memorarea.

De unde si muscaturile languroase din tartina cu margarina, pizza al carui parmezan se intinde la nesfirsit… facute sa inghitim in sec pe termen lung. Mai mult decit atit, televiziunile se intrec in a oferi telespectatorilor ratia de emotie pozitiva pentru a putea asigura o mai buna receptare a reclamelor de dupa (vezi jurnalul-spectacol, de exemplu).

Cercetarea intima a creierului consumatorului a confirmat si urmatorul fapt: conditiile de receptare a unui brand sint mai eficiente atunci cind „tinta” nu consientizeaza faptul ca este vizata de mesaj. De unde si dezvoltarea advertainment-ului (incrucisare dintre publicitate si divertisment), plasarea de produsele in programe tv, filme etc. (Procter&Gamble si Viacom/CBS, Volkswagen si Universal/NBC), cu alte cuvinte publicitate mascata.

Toate astea pentru a stimula vinzarile.

Pe seama inconstientului nostru.

(informatii din Le Monde Diplomatique, „Scanner les cerveaux pour mieux vendre”, noiembrie 2007)

Cica Rromica nu si-a violat victima! Citeste si te cruceste aici.
Cam atit despre corectitudinea presei senzationaliste de pe la noi si de aiurea.
Care povesteste totul despre razbunarea italienilor.
Poa’ sa zica orice.
Si sa faca orice: ghetouri, stele galbene, deportari.
Da’ sa-l fluiere pe Adi Mutu, asta-i culmea tupeului!
No, pina aici!

A Raphael.
LE: Carla Bruni, not yet Sarkozy, ofcorse. Dac-as fi stiut!!

Am fost aseara la concert. Ne-a sunat cineva pe la 6 seara sa ne zica de un concert la care cinta Parabellum. As zice echivalentul lui Iris de la noi, dar in varianta punk cu plamini hiperdezvoltati. Am luat puiul de-o aripa si l-am aruncat in congelator, am pus niste paste la fiert si am mincat pe repede inainte, facindu-ne incalzirea cu niste piese de-ale lor, printre care si o adaptare dupa Amsterdam, al lui Jacques Brel.

Toate bune, numai ca in seara respectiva cintare era la Neuil les ceva, adica la vreo ora si ceva de mers cu masina si citeva minute bune de ratacit dupa drumul cel bun.
Nici o problema, ajungind aproape de fata locului, niste tineri binevoitori ne urla directia cea buna din gurile scoase pe ferestrele masinii, printre brate care agitau sticle de bere. Baietii stie, ne-am zis noi si ne-am trezit inconjurati de alti purtatori de sticle, creste, pantaloni de camuflaj, tigari aromate sau ciini in lesa. Acum chiar ca eram la fata locului, unde realizam ca n-aveam bere la noi (cu care oricum nu se putea intra in urma controlului corporal de la intrare). Ne-am gasit cu sursa noastra - aici tinerii stiu tot ce misca in materie de concerte cu un an inainte - care ne-a imprietenit cu prietenii lui care ne-au oferit cite o bere. Iarba nu ne-au dat. Read more

Stiti mai bine decit mine ca un fluviu e un curs de apa care se varsa in mare/ocean.
Iacata-l pe cel mai mic:

(Veules les Roses, Normandia, 27 octombrie)

Foarte tare:
Comisarul european, Franco Frattini, a subliniat ieri ca Italia ar fi putut impiedica venirea necontrolata a imigrantilor romani daca ar fi aplicat o directiva adoptata de UE in 2006. El a comentat ca decretul adoptat de urgenta la Roma nu este decat o “masura partiala” si trebuie completat de masuri “care ar permite aplicarea directivei europene din 2006 potrivit careia cel ce nu are mijloace de subzistenta sau comite un delict trebuie expulzat”.
Cu alte cuvinte, Europa nu-i accepta decit pe cei curati si mai ales cu bani. Ca sa nu piarda timpul, in timp ce presa se intreaba daca victima a fost sau nu violata, administratia italiana pregateste listele de expulzare a romanilor considerati pericol pentru siguranta nationala.