Calimara cu cerneala

Ca raclette - un fel de mincare frantuzesc, hai sa-l traducem racleta - nu e chiar exemplul de bucatarie la minut clasica…

Se ia una bucata aparat prevazut cum mini-lopatele in care se asaza in repaos total bucata de brinza. Nu orice fel de brinza, ci soiuri cu bucurie mare la foc, incuscrite cu cascavalul nostru. Ieri am folosit raclette, o brinza cu o dunga de mucegai pe mijloc si o alta cu ierburi.

Se baga aparatul in priza, se lasa sa se incinga bine si se plaseaza lopatelele cu brinza in lacasurile special construite, la loc cu caldura deci. Pina cind brinza face bulbuci la gura de atitea ultraviolete, se curata de pielea pacatoasa un numar de cartofi fierti - dupa capacitatea stomacului, se face un frumos aranjament in farfurie din: jambon crud, jambon afumat, diverse salamuri, castraveciori murati, eventual alte legume plus salata verde.

Odata brinza incinsa si sfiriind, se arunca peste o bucata de cartof si se maninca. Impreuna, amestecat de-a dreptul, sau separat, una inaintea celeilalte - toate bunatatile din farfurie. Se bea un vin dulce si nu se mai pofteste la desert, mincailor!!!

Una din putinele ocazii in care francezii nu maninca brinza en fin de repas.

Va urez pofta buna.

Dupa ce-a privatizat banci, energie, comunicatii, Statul se pregateste sa privatizeze si sanatatea. Si incepe cu Antibiotice Iasi. Dupa reclama care curge cu debit mare pe posturile tv, intreprinderea merge bine. Intrebarea logica e: de ce trebuie privatizata? Statul (adica noi, stiu ca e un truism) n-are nevoie de o intreprindere profitabila? Ca o intreprindere de Stat privatizata - ma refer la una profitabila - inseamna niste bani mai putin la bugetul de stat. Bani care vor fi trasi de la cetateni prin taxe, impozite, preturi mari, (si) mai putine subventionari. Doar n-o sa vina banii astia de la firmele private, mai ales alea mari care se bucura de privilegii si, saracele, stergeri de datorii.

Mai grav e ca privatizarea asta incepe cu disponibilizari, dupa cum am citit eu aici. Adica niste angajati sint trimisi in somaj. Oameni care, intr-un fel sau altul au contribuit la buna functionare a acestei companii, asa cum se lauda ea pe toate gardurile. Ei ce vina au?

LE: aflu azi, 1 martie, de aici, ca s-a dat ordin de pe loc repaos la privatizarea Antibiotice, inceputa chipurile in pripa (da’ cu reclama masiva si costisitoare). De fapt Guvernul s-a speriat de ochii CE care prea scormonesc afacerile de privatizare (vezi cazul Automobile Craiova & Ford, despre care am vorbit in Noi ne vindem tara -3 si Cu taxa sau fara taxa).

…ca pe banci nu mai e voie!

Zice noul proiect al Legii Cadrului Didactic (detalii aici). Daca elevii mai ofteaza dupa vreo profesoara n-au decit sa-si declare iubirea in vise, iar daca vreo profesoara are vreo pata pusa pe vreun elev, sa-i scrie note mari in catalog, nu mesaje pe messenger. Inversati voi genurile.

Inca o data OTV a invins! Nu va mai chinuiti cu petitii, cu articole pe bloguri, lanturi umane si alte nascociri menite a atrage atentia si, de sperat, rezolvarea problemei. Nu. Faceti dumneavoastra o cerere la domnul Dan Diaconescu…

Ca sa nu le-o ia OTV-ul inainte, televiziunile de stiri, dupa care si cele cu Jurnale respectabile de ora 19, au anuntat cu Breaking News si mult galben o noua tragedie.

« O femeie de 20 de ani s-a aruncat de la etaj, cu fiica ei de 2 ani, in brate ». Titlu de stire de la Realitatea TV. Pentru o anumita prezentatoare de stiri de la respectivul post de televiziune, prezentatoare care are probleme cu virgulele, si, in general, nu poate sa rezolve elegant o gafa, fiica avea virsta de 2 ani. Desi, la modul metaforic, se poate spune ca, de vreo doi ani, femeia o tot tinea in brate pe fetita ei…

E fascinanta.

Ma ocup, in principal, de prezentatorii de stiri. Ca eu la stiri ma uit cel mai mult.

Cum incepe buletinul/jurnalul/observatorul/focusul, prima imagine ii surprinde scriind ceva pe o hirtie. Integrame ? Echivalentul salariului in lei ?

Cand termina emisiunea, la fel. Scriu ceva. Parca s-ar semna, sau mizgalesc ultimele fire din coafura lu’ mutunache desenat intre doua reportaje. Read more

Am zis ca intreb, am cerut voie, am primit aprobare.

Luati de cetiti:

ÎNŢELEGEREA

Primul lucru pe care-l făcea Apollodor dimineaţa era să se uite pe fereastră. Îmbrăcat sumar, cu cafeaua în mână. Era aceeaşi Atenă pe care o lăsase la culcare. Aceiaşi portocali, aceleaşi taverne, aceiaşi bolovani îngrămădiţi sub numele de Acropole, cu care erau minţiţi turiştii americani şi japonezi că înseamnă istorie veche a Greciei. Era mulţumit.

Aşezat apoi la birou îşi consultă agenda de lucru. Primul punct suna în felul următor: De vorbit cu Oedip, pentru pod. Puse mâna pe telefon şi formă numărul de Sarmisegetuza.

- Alo, cu Oedip, dacă se poate.

- La telefon, cine e?

- Apollodor, te sun din Atena.

- Nu înţeleg aşa de bine greaca, stai să chem translatorul.

- Bine, aştept. Read more

Primita de la Blade, cu scuze ca nu am onorat-o la timp. Va rog sa ma trageti de mineca daca se mai intimpla.

Asta e chiar amuzanta si se intimpla asa :

1. pune mina pe cartea cea mai aproape de tine.
2. deschide-o la pagina 123.
3. cauta cea de-a cincea propozitie sau fraza.
4. posteaza pe blog urmatoarele 4 propozitii sau fraze cu aceste instructiuni.
5. nu scotoci prin rafturi dupa o carte foarte deosebita sau « intelectuala ».
6. da leapsa mai departe  la alti 6 prieteni.

Marturisesc ca ultima carte pe care am deschis-o azi (desi nu mai e aproape de mine, ca am pus-o la loc in biblioteca) este DEX-ul. La pagina 123, paragraful 5 (ca mi-e greu sa numar propozitiile, cu toate studiile mele de filologie cu tot), apare cuvintul cabalin, -ă, dupa care vine cabalist, -ă.

In alta ordine de idei, cartea cea mai apropiata, adica pe care o citesc de vreo citeva saptamini, ca avansez greu, este La société du spectacle, de Guy Debord.

Am deschis-o si la pagina 123 e anuntat Capitolul V cu un mic moto. Se putea si mai rau, sa fie o pagina alba !!

Asa ca o sa citez tot ce scrie acolo.

V. temps et histoire

« ô, gentilshommes, la vie est courte… Si nous vivons, nous vivons pour marcher sur la tête des rois. » Shakespeare (Henry IV).

Blade, n-am vrut sa par intelectuala

Si dau leapsa mai departe… Numai 6 ? Poate vor si altii sa se joace ! Totusi : femeia simpla, mesajinsticla, asmallerbang, fallen angel, aprozarnet si zarumare (stiu ca nu vrei leapsa, da’ nu-mi iese la numar).

Chiar asa, voi ce carti mai cititi?

Sufar de insomnii, deci de zapping.

Azi de dimineata am nimerit pe Discovery, la Brainiac.

Din emisiune am aflat ca, daca esti atlet sau doar faci jogging de gura nevestii, exista o cale pentru a te vindeca cu succes de pecingine. M-am uitat in dictionar : pecinginea ar fi basicuta sau basicutele care apar pe talpa. Te vindeci cu, ma scuzati, pipi. Pe imagine era exemplificat cazul unui tinar care se prabuseste dupa o alergare istovitoare, isi scoate sosetele, isi admira talpile martirizate si este nefericit. In graba sosesc niste prieteni care-i usureaza durerea usurindu-se pe piciorul suferindului. Pe trotuar se intinde o balta onorabila. Tinarul salvat are un zimbet timp pe fata. Sint vindecat ! Sint vindecat !

Din cauza socului nu am putut sa schimb canalul si am apucat sa vad cum incepe isprava urmatoare. Cum era sa mai schimb cind pe ecran au aparut celebrele, mondialele, exportul romanesc cel mai de pret, si am numit aici pe Cheeky Girls ?! Fetele se intreceau in a pune in antiteza stressul cu odihna. O proba consta in a privi cu suspine o insirare de funduri masculine numerotate, in a asculta un sir de numere intr-o ordine aleatorie si a plesni respectivele funduri conform sirului de numere ramas in memorie.

Dupa zel, pricepere si punctaj final am inteles ca fetele astea nu numai ca n-au minte, da’ nici tinere de minte prea multa.

M-a stirnit A Smaller Bang. M-a luat prin surprindere. Mi-e sila.

De cind asteptam eu chestia asta, mingea asta la fileu care-mi permite sa zic, din voleu : haideti sa ne luam un pic de vacanta de la politica asta de kk din tara romaneasca.

Eu vreau sa ma sterg oleaca pe miini de “ba p’a matii”, “da’ tu cum esti, bah?”. Se trezesc toti sa arunce cu pietrele unii in ceilalti desi si mai ales pentru ca nu e nici unul curat.

Divide et impera. Baga pumnul in gura la popor, ca e prost si oricum il cumperi cu 2 lei in plus la salar, in an electoral.

Politicieni aroganti care vorbesc mult si agramat la televizor, care se inghesuie la petreceri mondene, nu la sedintele din Parlament si care in campanie electorala pupa talpile noroiase ale aceluiasi popor dobitoc.

Ca asa s-au transmis si transfigurat carnavalurile medievale in care vladica fraterniza cu opinca, prilej de defulare pentru sclav, ca altfel se apuca de rascoala, Doamne fereste!!!

Bucura-te cu poporul de Anul Nou, ca e sarbatoare gratis, vine oricum fara sa faci nimic, si la data fixa. Da-i artifica si sticle de sampanie, ca se si le arunce unii altora in cap – ca asa functioneaza, mai nou, selectia naturala. Da-i o zi doua libere pe an, sa poate si el sa puna gratarul in padure, da’ nu mai multe, ca n-ai tu companii de salubrizare suficiente sa curete tara dupa el. Tine-l in manele, telenovele si emisiuni de divertisment, cu cit e mai analfabet, cu atit nu are acces la legi si ordonante care oricum nu sint facute pentru el.

Nimic despre politica din tara asta in care trei batrine, dupa au intrat la inchisoare pentru o palma de pamint, au ajuns Paris Hilton (prima zi de inchisoare, dupa cum se arata la stiri).

Zice Mesajinsticla : « Piese noi la oameni vechi. Aida B, pune mina si scrie ! » Cu alte cuvinte, ce-as schimba la mine ca sa fiu mai multumita de propria persoana ? Nu mi-a fost mie prea clar sensul temei pentru acasa, dar o onorez. Pina a ma apuca de munca am cerut lamuriri si nedumerirea mea mi-a atras un « ia scrie tu constructiv ». Ca aveam senzatia ca vorbim doar vorbe. Unde sint eu intr-o criza de timp si-atunci dramuiesc orele pentru lucrurile care pot fi facute ?! Draga Mesajinsticla, nu te supara pe mine !

Daca ma uit cu atentie in oglinda observ ca sint multe lucruri pe care le-as putea face cu un oarecare succes. Ca sa ma mai inalt macar cu 3 centimetri nu mai pot (doar daca-mi pun tocuri). As mai limita timiditatea, neincrederea in mine si mi-as mai insufla putin curaj (nu nesabuinta, ca asta imi prisoseste). Din cele de nerezolvat (cel putin la prima vedere), as inlatura total frica de condus si de apa (paradoxal, nu, ar spune cei care au bagat nasul in Jurnalele de bord) si as mai stringe baierele sacului cu incredere in ceilalti.

Dau si eu leapsa mai departe Irinei (alta draga), lui aprozarnet (chiar asa) si blogotecii judetene vrancea (cine se incumeta ??).

S-a aruncat pe piata literara ultimul volum al lui Denis Dinulescu – « Cele zece neveste ale lui Oedip », Editura Semne, 2007 – ceea ce va doresc si voua. Eu cunosc aceasta carte din stadiul de document word care circula pe net, in cerc restrins, spre lectura. Am citit-o in doua zile, pentru ca nu m-au tinut ochii s-o citesc dintr-o suflare.

Va va increti fruntile cu hohote sanatoase si ma veti pomeni. Mai vorbim noi…

Cartea e, deci, de descoperit.

Lansarea a fost interesanta, ca m-a plasat cineva in rindul intii, sub reflectoarele de la TVR si altele (neidentificate). Iar am uitat aparatul de fotografiat (a-ca-saaaa). Denis nu a spus mai nimic, s-au lecturat doua capitole si-o poezie, s-a dansat c-o papusa pe Zaraza (surpriza emisiunii), s-a aplaudat pe bune si s-a baut tot vinul (bun, de la Valea Calugareasca), oferit in plastice.

Linga mine s-a asezat o doamna de la Romania libera, asa se recomanda la toata lumea artistica, unii chiar o recunoasteau. Eu i-am zis doar ca taburetul de linga mine nu e ocupat, apoi n-am raspuns, spre rusinea mea, decit cu nu stiu la toate intrebarile :? aha… da’ carti pe gratis nu da ? da’ oare cit costa ? da’ ala cine e ? Si-am si dat din cap, intelegatoare, la confesiunile care-au urmat, ca explicatie la faptul ca pe ea o cunostea toata lumea - asa cum o cunosteam toti pe tanti Maria de la Academia Catavencu. Chiar, ce-o mai fi facind ?? Ca ea, saraca, doamna cu sacosa de linga mine, a facut o facultate de teatru, ba chiar doua, da’ ce vina are ea ca n-a fost acreditata (una din ele sau poate ambele)? Ca ea are studii, da’ sefu’ ei nu vrea sa le ia in seama, si nici de la facultate nu i-au dat hirtie ! Dupa ce s-a terminat lansarea si-a putut sa manince in liniste (ca nu se mai filma) pateuri si saleuri (dati-mi si mie o d’aia de plastic), m-a lasat balta (era clar ca n-am nici o treaba cu preacinstita adunare), a stat de vorba cu toata lumea, din toate grupuletele de artisti, grupati pesemne pe afinitati si afilieri (eu sint de la Romania libera !)… Cistigatoare ea, care a socializat si si-a pus la pachet si-o farfurie cu de-ale gurii. La final cred ca s-a ales si cu o carte, ca scriitorul a observat cit suflet a pus ea in lansarea asta, cu cita dorinta in priviri l-a urmarit, nu ca ceilalti care mergeau dupa autografe numai cind erau camerele pe ei.

Cu ce m-am ales eu ? Cu sentimentul unei complicitati discrete si onorante. Acel « eu stiu despre ce e vorba, am avut priviegiul de a descoperi inaintea voastra ». 

Ma uitam azi la Realitatea Tv (stiu, nu e bine ce fac). Si ce vad?

Conferinta de presa a lui Nicolas Sarkozy, prezentat drept Presedintele VIP al Frantei. Foarte frumos. Transmisiune in direct, traducere simultana, aproape corecta (felicitari doamnei sau domnisoarei, a avut un blocaj la un moment dat si, din pauza pe care a facut-o, mi-am dat seama ca traduce mai mult decit ok). La un moment dat, regizorul de emisie sau redactorul sef s-a plictisit de politica de civilizatie pe care o preconizeaza Sarko. A oprit transmisiunea cu traducere cu tot si programul a fost reluat dupa desfasurator.

Prin studioul de stiri au inceput sa se perinde ministrii. La T+3,14 apare Ministrul Agriculturii. Pe cind vorbea el despre clauze de salvgardare, fonduri UE pentru fermieri si cum se vor distribui ele, unul dintre cei doi prezentatori (era chiar ea) spune ceva de genul ne cerem scuze, dar va intrerupem pentru a transmite in direct conferinta de presa a lui Nicolas Sarkozy. Revenim apoi la dumneavoastra.

Si-au intrerupt discursul Ministrului Agriculturii din Romania pentru ce?

Ca toata natia romana sa-l auda pe Sarkozy spunind (atentie, bah, ca asta astepti de atita amar de vreme!!) ca relatia cu Carla Bruni e serioasa si ca o sa afle ea, lumea, si mai ales ziaristii cind se vor casatori (daca).

Dupa care, rasuflind usurati, ne-am intors spre Ministrul Agriculturii care ne plictisea cu pesta porcina care ne impiedica sa exportam. Noroc ca stam foarte bine la oleaginoase.

Who cares?

Am leapsa noua, uraaaa ! Multumita Irinei.Numai ca subiectul e din timpuri vechi, a trebuit sa caut mult in lada cu amintiri. E vorba de muzica pe care o asculta sau ascultau parintii mei. Ehehei… Parintii mei nu erau si nu sint melomani. Asa am tras eu concluzia, pentru ca primul casetofon a ajuns acasa cind eram noi, copiii, destul de mari. Tata a cumparat muzica acum vreo citeva saptamini, pentru prima oara in viata lui si pentru ca era un CD atasat la Jurnalul National. Asa ca, in afara de radio, mai ales Programul trei national, cam asa se numea Radio Tineretul pe vremea aceea, mai ascultam la casetofoanele altora. Casetele cele mai rulate erau : Ileana Sararoiu, Boney M si Abba. Asta era muzica petrecerilor noastre si pe care, tot noi copiii, dansam si ne incercam vocile si dadeam concerte in fata auditoriului in extaz. Mai era si ceva muzica lautareasca, cu versuri aluziv sexuale. Noi nepricepind nimic la virsta aceea, parintii erau linistiti si admirativi fata de artistul care indraznea sa zica asa niste chestii. Bineinteles ca ei, parintii, se distrau mult mai bine si mai sanatos decit noi, muzica lor era muzica nu zbierete si zgiltiieli ca-n ziua de azi, iar tata e un dansator desavirsit in dansurile in pereche – care la tinerii de discoteca se rezuma azi la un blues mai degraba static, ragaz de pipaieli si schimb de saliva si transpiratie prin toti porii !Dau si eu leapsa mai departe. Asmallerbang, mesajinsticla, zarumare, fallen angel – atentie, vine !!!

De la fereastra mea.

Pe strada rasar ghiocei.

Desigur, conotatia vulgara din titlul asta nu e deloc intimplatoare.

Ma uit la televizor si ce-aud ? Ca vreo 20 de troleibuze de pe linia 66 au fost blocate pe strada, nemaiputind inainta din cauza masinilor lasate, normal, pe strada. Spre mijlocul strazii, asa, unde fusese data zapada la o parte.

Dupa ce aud informatia data de reporter - in traducere aproximativa : mi se rupe de transportul in comun, n-are decit sa vina Statul sa dea zapada de pe trotuar, ca de-aia platesc io impozite, ca sa-mi parchez masina in afara carosabilului (de pietoni nici macar nu mi se rupe, ca n-are ce, numai neverterbratele n-au masina personala) – vad. Adica imi apare in fata ochilor, filmat prin videotelefon (ca asa se face, mai nou, jurnalism in Romania), transpunerea fidela a ceea ce am citit eu printre rinduri : niste masini deselate, toate marci de fite, pe care lucratorii de la RATB se chinuiau sa le mute, dadeau oamenii zapada cu lopata la o parte ca sa le faca loc mai spre trotuar.

Suport din ce in ce mai greu reporterii care fac orice pentru a fi filmati in situatii penibile, stind in cap, mergind pe apa, inotind impotriva viscolului. Sper ca eroismul de doi lei sa li se adauge la salariu, ca altfel nu-mi explic excesul de zel.