Alta decit pretul biletului de tren, care creste intr-un an cit altele in zece.
Nu. E vorba de teapa pe care poti sa o iei daca te afli in Gara de Nord, incarcat ca un pom de Craciun. Vine Bunul Samaritean la tine, adica un baiat dotat cu un carucior, si-ti spune generos “pune bagalele aici”. Moamaaa, daca nu l-ai prins pe Dumnezeu de picior este pentru ca te afli inca in al noualea cer. Ajuns la locul unde crezi ca va fi tras vagonul tau (stimati ginditori de la CFR, sa stiti ca in alte tari se stie exact si se afiseaza corespunzator amplasarea vagoanelor pe peron) il intrebi pe inger cit sa-i dai. Bineinteles ca o sa refuze, da’ tu tot pregatesti hirtia verde de 1 leu.
10, pica raspunsul neasteptat. Intinzi hirtia. Nu, sefu’, o suta de mii. Poftim?? Pleaca, domnule, de aici! Doua papornite deplasate 50 de metri? Dati-mi 50 de mii, costa 25. Va tai si chitanta.
Dupa care pleaca vexat. Tu ramii cu tichetele si teapa.
Cea mai simpla metoda, dupa parerea mea, pentru a putea evita din start asemenea situatii, este sa intrebi inca de la inceput cit costa serviciul oferit. Prima data e mai greu, dupa care, devine o obisnuinta. Un zimbet, o intrebare politicoasa si ai scapat de eventualele chestii neplacute de la final.
Nasti: asa e, da’ n-am intotdeauna mintea cea de pe urma la purtator
multumesc pentru sfat!
România , fiecare se descurcă şi trăieşte cum poate![:-\](http://calimara-cu-cerneala.com/smilies/yahoo_question.gif ":-\")
“
Fara Sens: e trist ca inca mai gindim asa, in loc sa ne facem treaba corect.