Calimara cu cerneala

Ma plimbam pe ulita mare a satului meu. In fata librariei-ziare-tabac vad un cersetor. O fi politically correct sa-i zic asa sau s-a inventat un nume si pentru ei? Trebuie sa fie “prietenul” lui barbate-miu, pe care-l hranea cind iesea de la supermarchet. Si-a schimbat locul, o fi gasit vad mai bun aici. Ma scobesc in portmoneu si scot moneda de 2 euro care domina, in mod nejustificat, firfiricii. O intind omului care murmura ceva de genul “S’il vous plaît, une petite pièce”. Opa, imi zic, un petit accent.”Vous êtes d’où?” incerc. “Roumanie” cica. Nu ma asteptam. “Roumain” insista el, simtindu-mi starea de incertitudine. Aoleu. “Pai ce faceti aici?”. Soc pe trotuar. “Sarumina, doamna, ce sa fac… Daca n-am titre de sejour…” Pe trotuar socul se transforma in jena. “Si cum va descurcati? Unde stati?” “Pai ne descurcam… Sint cu un var si nevasta-sa. Mergem de colo-colo. Dormim in masina.” “Si cautati de lucru?” “Pai am vrea sa muncim, dar nu gasim.” “Si sinteti de mult aici?” “Acum, de doua saptamini, dar am venit din 2003.” Nu stiu ce sa mai zic. “Sanatate si multa bafta”. “Sarumina.”

Ma gindesc cu teama la raspunsurile lui daca as fi continuat sa-l intreb in franceza. Cum ar fi descris Romania si ce motive ar fi dat pentru situatia lui?

De fapt n-aveam decit o singura intrebare importanta pentru omul acela: cum e sa fii roman intr-o tara straina si sa cersesti de la un roman?

O noua categorie la vremuri noi: saracriza. Semne de saracie lucie si cum sa profitam de ea pe vreme de criza.

Am gasit o propunere de a juca intr-un film porno, inaintata mamei octupletilor - cu ocazia asta ar face si primul milion de dolari care, nu-i asa, n-are mama n-are tata.

Si am mai aflat ca Ryanair, o companie de transport aerian (sau companie aeriana, dupa cum le zice Mediafax) low cost, ar putea introduce o taxa de folosire a budei pe timpul zborului. Ceea ce mie imi ridica niste intrebari: in afara zborului pp si/sau kk e gratis? Se vine cu hirtia igienica de acasa? E prevazut in organigrama postul de toilet manager?

Saracriza te baga la idei.

Vrea noryshor sa stie ce ma face sa zimbesc. Nu prea multe in perioada asta… dar ma straduiesc sa gasesc sapte ratiuni de a zimbi.

1. copilul meu - suficient pentru a cuprinde cele 7 situatii cerute. Cu toate acestea mai adaug:

2. manifestari de Iubire, Bunatate si Frumusete - suficiente pentru a acoperi cele 6 ramase.

Cred ca mai degraba pling cind ma cuprind emotii puternice… Si multe lucruri care in mod normal ar smulge hohote de ris ma fac sa pling - cum ar fi filmele lui Charlie Chaplin, la care nu pot sa ma uit.

Aceasta leapsa i-ar veni foarte bine Irinei si lui Nicole - pe care o tot provoc, dar nu se lasa. Poti sa desenezi, daca iti e mai usor.

de sfirsit de lume caci orice despartire e o bucata de suflet care se rupe dureros in lacrimi. ne unim atit de mult cu celalalt incit plecarea lui ne sfisie pur si simplu trupul in doua si vorbele devin lichide si translucide. unde e jumatatea mea de zimbet si de viata? ce e moartea, daca nu despartirile succesive de ceea ce iubim si pretuim?

s-ar parea ca totul e relativ si trecator, si iubirea, si momentele fericite, numai tristetea ne inclesteaza inima si nu se da dusa.

Prietenul nostru Nasti anunta inchiderea blogului cu povesti. Ii putem respecta dorinta si alina, discret, durerea aici.

De ce e nevoie ca politia sa intervina pentru “prevenirea si combaterea absenteismului scolar” si cum s-au realizat aceste marete obiective?

Firmele de paza isi ingroasa rindurile si dotarile. De ce oare a crescut numarul infractiunilor violente si al furturilor pe timp de criza?

Ce zic unii: ca odraslele capsunarilor se apuca mai de mititei si mai abitir de fumat, de baut si de boli psihice, dar si ca tot ei pot fi cei mai buni din clasa

Ce zic altii: ca Romania ar putea falimenta Austria, care se simte obligata sa pompeze bani in filialele bancilor austriece din Mioritzaland. Cum ar veni, sintem niste crizati cauzatori de criza.

Habar n-aveti. O tot dati inainte cu rusii, americanii, securistii de ieri si de azi, comunistii trandafiriti si alti purtatori de diploma de revolutionar.

Adevarul e aiurea, dincolo de nori, mai precis de Carpati si de oceanul Atlantic. Venind dinspre un reprezentant al conationalilor nostri vorbitori de limba maghiara, el se tine de mina cu Dracula. Gasiti aici povestea halucinanta a producatorului, invingator al Securitatii romane prin simpla putere a mintii, detalii despre cum guvernul lui Ceasca facea propaganda antimaghiara si alte minunatii.

Sau papagal, iguana, catel de buzunar si ce-o mai creste in ograda ta?

I-ai tricota fular & manusi? L-ai spala cu lapte de magarita ca face pielea fina?

Ori te-ai lasa de fumat (in prezenta lui), ca sa nu-i daunezi grav sanatatii? Unii ar fi in stare.

Aiurea. Dorm singura de ani de zile, uneori mi-e mai bine asa, decit sa cedez din spatiul de intins somnul pe toate partile si sa primesc, drept rasplata, sforaituri dese.

Alte temeri am eu, ca tot e curioasa Noryshor sa le afle - merci si pentru leapsa asta, poate ca daca le exprim, se mai atenueaza fricile mele.

Ce-as face daca nu mi-ar fi frica:

1. de apa: as inota

2. de boli tropicale si alte ginganii: as merge in Africa intr-o misiune umanitara. De ce nu in Romania, unde e cald si bine?! Pentru ca romanii se pot ajuta si singuri, dar muieti-s posmagii.

3. de viteza: as conduce pe autostrada (pe cale de a se remedia), m-as reapuca de snowboard

4. de durere: mi-as face un tatuaj, as merge la dentist fara pietroiul din stomac

5. de oameni: as merge in Ferentari (dar nu am gasit pe nimeni interesat sa ma insoteasca)

Si leapsa merge la Nicu, de ale carui posturi mi-e dor.

Am primit leapsa de la noryshor! De cind nu mai primisem una… ehehei! N-am prea inteles eu cum vine treaba, sa mergi in al patrulea dosar din calculator, acolo unde ai poze, sa iei a patra fotografie si s-o explici pe blog, dupa care sa dai leapsa mai departe la alti patru fotografi mai mult sau mai putin amatori & bloggeri.

Pai eu am un folder urias cu poze, impartit in dosare si dosarele! Cum sa-l gasesc pe al patrulea? Pai le-am aliniat pe toate. Al patrulea a iesit cel numit 2009. A patra poza e din subdosarelul “burtica 9 luni” si e cam personala. Dar daca am acceptat leapsa, iat-o:

Si leapsa merge la Irina, Povestea vorbei, Alibus si Nicole.

LE: Explicatia (ca am uitat de ea!) e simpla: asta e burtica mea pe 1 ianuarie 2009. Burtica e intinsa pe pat, acasa. In burtica e bebele Naïa, care la momentul respectiv nu avea nume. Pe 25 ianuarie am nascut. Si-am incalecat pe o sa…

Citita in Marianne, no 615 (31 ianuarie - 6 februarie 2009): UE a cheltuit 3 miliarde de euro pentru reconstructia infrastructurii din Palestina. O investitie care s-a dus pe apa simbetei, dupa bombardamentele israeliene.

Sa maninci biscuiti pentru ciine, furati de la gura maidanezilor.