Calimara cu cerneala

blog about lencrier

Despre mine

Aida B
Scriu pentru mine si pentru tine, daca mai vii pe aici. Eu nu cred ca sintem oaia neagra a planetei, dar nici ca sintem nascuti cu stea in frunte. As vrea sa dau jos pelerina cu paiete pe care am aruncat-o peste paradisul din afara granitelor Romaniei, ca ne orbeste inutil si ne face sa pierdem timp. Cam asta ar fi lumea, asa cum o vad eu:


2010 | Content: Calimara cu cerneala
Design: Julian Klewes | Licence: CC 3.0
         

 

Dupa ce s-a moblizat cu artisti, asociatii caritative, dupa ce s-a luat in muschi cu SUA pentru suprematia in Haiti, Franta rasufla linistita. A avut si ea catastrofa ei, ca prea si-a sucit gitul dupa altele (ca veni si Chile intre timp, dar n-a stat prea mult pe afis). * Furtuna Xynthia, mana cereasca pentru televiziuni care au transmis, in direct, avertizarea, furtuna in sine, dezastrele, pompierii care carau sinistratii in spinare, urmarile si inmormintarile victimelor. * Personal am suferit destul de putin, ne-a zburat un pic acoperisul blocului, dar a fost reparat in timp record.* A inceput Salonul Agriculturii, prilej pentru Jacques Chirac sa-l umileasca p’ala micu’ care nu si-a mai bagat nasu’ n fundul vacilor de cind cu “casse-toi, pauv’con”. * In rest, campanie electorala, zimbete largi, promisiuni de mai bine si mai frumos. * Somajul a urcat la 10%, du jamais vu.

 

D’ale noastre:

1. Una bucata forma fara fond(uri): Agentia de credite pentru studenti.

2. Nu se mai da sanatate pe datorie: lista de preturi pentru servicii medicale.

 

Raporturi de forte:

1. SUA isi construieste o fortareata pe post de ambasada in Londra. Sant cu apa?? Helaaaau!

2. Furnica poate cara lucruri de o suta de ori mai grele decit ea.

 

Facem ce facem si ne apare numele de-o schioapa pe toate gardurile. De data asta prin garile Frantei unde  nasii pak stire ca romanii furgasesc geamantane. Prin urmare, restul lumii e indemnat sa denunte toate faptele romanilor. Oare asta se refera si la mersul la veceu, mincatul in tren si vorbitul la telefon in timpul mersului? Ca din astea se comit la greu, indiferent de nationalitate. Sau poate ca noi n-avem voie. Si, ca sa ne distingem, un cititor propune sa purtam o rulota galbena in piept. Povestea e veche de-acum, s-a lasat cu scuze cerute si cu zero denunturi. Aici articolul si toate comentariile delicioase, pentru cei care vor sa stie cum sintem vazuti in Franta.

Affichette "Info Sûreté", SNCF Midi-Pyrénées,  25/01/2010

 

1. Mergem la Vancouver cu speranta ca o sa urcam in clasamentele de sub gheata.

2. Facebook-ul, proba de divort.

 

Ne-a scris furnizorul de apa sa ne cautam la tevi, ca anul trecut ne-am triplat consumul * Carla Bruni nu mai participa la San Remo pentru ca cineva are prostul gust sa faca misto de barbatelul ei intr-un cintec pe scena festivalului * Ministrul Integrarii, Emigratiei si Identitatii Nationale (sau cam asa ceva) nu vrea sa-i acorde cetatenia franceza unuia pentru ca i-a tras nevesti-sii un val integral peste ochi * Niste unii, printre care si un preot, il acuza pe semizeul Johnny Hallyday ca e un betiv drogat * oh mon Dieu * Echipa nationala de handbal masculin e campioana Europei, lumii si campioana olimpica. Drept urmare e implorata sa participe si la Campionatul mondial de fotbal * In Franta ar fi 10 milioane de persoane care locuiesc in conditii proaste, zice Raportul Fundatiei Abbé Pierre * Normal. O garsoniera de 6 metri patrati, la Paris, costa 50 000 euro * Adieu.

 

Cu Haiti:

1. Bai, nu va deranjati sa emigrati in USA, venim noi si va ocupam tara.

2. In Haiti iarna e ca vara, da’ nu si vitzavercea. Domnu’ Boc, nu lasati paltoanele si galosii sa paraseasca tara, ca ne facem (si mai mult) de ris.

 

De despartire:

1. Cadouri de divort.

2. Ai 18 ani? Muta-te la casa ta.

 

Aide bre, nea Mareane, iar o dai in criza ? Ne-ai asigurat si anu’ trecut ca nu faci vanghelion si uite ca l-ai facut. Urmatoarea concluzie reiese logic si firesc: Cetateni ai sectorul 5, Moldovei si judetelor limitrofe, deplasati-va in masa la primarie cu taburetul sub brat si treceti-va numele pe liste. Din noaptea asta. Ca iar vor ziaristii, securistii si alte categorii sociale profitoare sa va ia biletele de sub nas pe sub mina. Cu sosoni si spirtiere pina la victoria finala!

 

De jale:

1. Saracii isi abandoneaza copiii in strada.

2. Peste 6000 de angajati de la CFR Marfa vor fi dati afara fara salarii compensatorii.

 

Gândul, 10 decembrie 2009

“Ăştia stau prin America, prin Spania, prin Italia, nu în Românica, şi ni-l pun nouă pe Băsescu preşedinte. De ce nu se întorc în ţară, dacă le place aşa de mult cu Băsescu?”

Cam aşa s-au manifestat nişte militanţi mediatici antiBăsescu pornind de la “pricina” fabricată ad hoc pentru victoria actualului preşedinte: diaspora. Din punct de vedere logic, o prostie floridă: pe Băsescu l-au făcut preşedinte cei peste 5 milioane de români din România care l-au votat, nu cele câteva zeci de mii de voturi din străinătate. Din punct de vedere moral, această atitudine faţă de emigraţie îşi are rădăcina în propaganda ceauşistă cu privire la “transfugi”. Cei care nu se mai întorceau din străinătate erau decretaţi drept “trădători de ţară”, un fel de ciumaţi cu care a păstra legături era o vină gravă, trecută la dosar (”un unchi în SUA, o prietenă în Refege”). Când reveneau în vizită în ţară, erau urmăriţi pas cu pas, ca nişte spioni paraşutaţi. Li se confiscau casele, care erau repartizate unor tovarăşi juşti, Ceauşescu a vrut la un moment dat să-i pună să-şi plătească studiile dacă voiau să plece din ţară. “Transfugul” era un român inferior, de fapt nici nu mai era român. Imediat după ‘89, propaganda ceauşistă s-a convertit în “salamul cu soia” pe care diaspora ar fi ratat ocazia să-l mănânce împreună cu “băştinaşii” în crâncenii ani ‘80. Acum, dispreţul rezidenţilor faţă de ei e pus în cuvântul “căpşunari”, care-i cuprinde, de pildă, şi pe specialiştii în computere. Read more

 

Si se adunara mai-marii lumii sa discute, la un fursec, despre foametea mondiala. Mari-mari, dar nu chiar asa de mari, ca membrii G20 au dat cu flit (mai putin signor Berlusconi, care n-a putut sa scape, locuind la doi pasi de cinstita adunare). Oamenii au dat din gura, ca asta nu-i costa nimic, si au semnat, cu chiu cu vai, o declaratie de bune intentii care nu tine de foame, ca bani nu prea se gasesc. Ramine deci cum am stabilit. Dau o sursa franceza, ca ziaristii nostri sint satui: maninca politica pe piine.

Ne vedem la recensamintul mondial din 2050.

 

Ia uitati ce zice nenea Jacques Diouf, directorul general al Organizatiei Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura (FAO): cica sa ne solidarizam cu miliardul de muritori de foame de pe planeta asta. Si nu simbolic, ci mincind acelasi meniu gurmand ca si ei: rabdari prajite. Fiecare la el acasa, in ajunul Summit-ului mondial privind sigutanţa alimentaţiei (la sediul FAO din Roma, 13-16 noiembrie).

Bine, minca-ti-as consommé-ul, si cum rezolva greva asta planetara de o zi marea foamete de toate zilele?! Ca mincarea la care o sa renuntam, cu greata, dureri de cap si gauri in stomac, va ajunge la cosul de gunoi, nicidecum in farfuriile prafuite ale acelor nefericiti!

N-ar fi mai bine ca multinationalele hraparete sa le dea paminturile inapoi, sa-si semene oamenii un porumb, un cartof, o ceapa, in loc sa ne umplem rezervoarele cu biocarburanti ca sa mergem la supermarket in fiecare zi? Sa facem din arme tractoare sau macar niscai hirlete cu care sa-si intoarca brazdele? Sa nu mai haleasca liderii nostri la dineuri cu mii de euro ciozvirta si sa le trimitem un pachet de faina de Craciun si de Pasti?

Propunerea asta e ca aia cu ora de stingere a becurilor: fara finalitate concreta, doar un praf in ochii popoarelor mai imbuibate, ca sa le stoarca o lacrima.

 

Cica s-a “creat” o guma de mestecat imbogatita cu vitamina A, dedicata pietelor de desfacere din “tarile in curs de dezvoltare”, pentru a combate malnutritia copiilor. Ecce arma! Da’ aroma, ce aroma are guma aia care o sa rascoleasca (contra cost) sucurile gastrice din stomacul bietului copil? Contine macar un pic de zahar sa-i tina de foame? Cita ipocrizie, cit cinism: sa vinzi porcarii, chiar daca vitaminizate, unor oameni saraci! Mi-e sila de eufemismul asta politic corect: “tari in curs de dezvoltare”. Asta nu spune nimic, doar ascunde drama unor tari care nu inainteaza niciunde, pentru ca nu sint ajutate in mod real, ci li se vind baloane… de guma. De ce nu pungi cu aurolac, sa viseze frumos, daca tot e sa ramina cu burta goala?

 

Am aflat ca, din 2010, purtatorii de HIV vor avea voie sa intre in SUA. Cuuuum?! Adica pina acum nu aveau voie??? Aparatorul democratiei, primul stat intre statele universului in materie de drepturile omului ingradea dreptul la libera circulatie? Nemaipomenit!

Oare cite discriminari, conditii si restrictii mai trebuie sa suportam din partea lor?


Page 1 of 1112345»...Last »