Povestea misto si emotionanta a celui mai misto cadou primit sau de primit?
Un cadou mai misto decit jucaria aia pentru care ma tavaleam in magazin, prima iesire la discoteca si cererea de nevasta in genunchi si cu trandafirul in dinti ?
Bine, fie.
Mina lui frate-miu care m-a apucat zdravan de-o aripa si m-a tras din fata masinii, pe cind umblam bezmetica, pe la vreo 4 ani, pe strada.
Poala unei mamaie care statea pe pod, la poarta, poala in care am aterizat eu de pe bicicleta cind aveam vreo 6 ani.
Primul ceas de mina pe care mi l-a daruit nasul meu, Dumnezeu sa-l ierte, si al carui geam l-a spart tovarasa invatatoare cind l-a lovit cu rigla pe Nae (sa traiesti, oricine ai fi acum), colegu’ de banca.
Patinele cu rotile (ce role, frate ??) pe care mi le-a luat tata ca pacaleala de 1 aprilie, cind aveam 10 ani.
Monedele de 5 lei pe care mi le dadeau mamaiele la biserica, dupa ce spuneam Tatal nostru la amvon, bani cu care imi cumparam turta dulce, creta rosie si papusi de cirpa de la magazinul mixt.
Bursa aia din studentie, pe care mi-ai invidiat-o si reclamat-o (ca n-o merit) o gramada de colege zeciste si tocilare.
Un alt ceas de mina pe care l-am primit de la niste elevi de-ai mei, ca n-aveam la ce sa ma uit pe timp examen. Din pacate am luat examenul si a trebuit sa-i las balta.
Increderea unui (pierdut din vedere) prieten care si-a lasat cartea in miinile mele ca sa-i fac prefata.
Artistii de origine rusa care mi-au cintat mie Ioane, Ioane (asta cu versuri in limba moldoveneasca) si Ciocarlia la balalaica, anul trecut de 1 mai, la bufetul garii intr-un sat din Franta…
Si leapsa asta care mi-a rascolit amintirile si pe care o dau mai departe Irinei, Mihaelei, lui Florin, lui Noper si lui Edward C. Multumita lui Nicu.
Nu exista cadouri misto sau cadouri nemisto. Exista bucuria de a darui si mirarea de a primi.