Calimara cu cerneala

De dimineata mergem 200 de metri pina la schitul (mănăstirea? iarasi nu e clar) Vovidenia (sec. XVIII), aflat chiar linga manastirea Neamt. In biserica se aude aspiratorul, din boxe se revarsa cintece religioase. Liniste mare. Bonus: o alta casa memoriala de-a lui Sadoveanu. Calugarul care face curatenie iese si dus a fost. Biserica e pictata inauntru in tempera in nuante de verde si ocru. Nemaivazut.

Read more

M-am trezit la 6 fara un sfert ca sa prind trenul de 7 fara cinci spre Bruxelles. Iute tren, intr-o ora si 20 de minute eram deja acolo (ca plecam de la Paris). Gara mare de tot, asta alor de Sud (Midi). Ies sa fac coada la taxi, ca nu stiu ce altceva as putea lua pina la Parcul Expozitiilor, desi exista si tramvai, si metrou, si autobuz. Da’ asa e cind nu cunosti (eram in premiera mondiala in Belgia), crezi ca esti in criza de timp (o ora de asteptat in frig, in fara unor porti inchise).

Din taxi, Bruxelles-ul se vede frumos, cu parcuri multe si case de caramida in diferite nuante. Pe la geamuri de blocuri atirna steaguri.

Read more

Lunga zi. In care se vede ca sintem mai turisti japonezi ca niciodata, pentru ca ritualul (pupat icoane-aprins luminari-facut poze) s-a derulat contra-cronometru, inregistrindu-se vizite record.

Am iesit cu greu din greu incercatul oras Gura Humorului

si am mers la manastirea Humor in re-cautare de cojoc (ca sa nu zicem ca n-am epuizat toate optiunile). De ieri pina azi nu s-a mai fabricat nimic. Inapoi spre oras si fir intins spre Tirgu Neamt. Pe drum am vazut: (inca) un cuplu de berze care faceau lucrari de consolidare la cuib cu paie in cioc; o broasca ce traversa voioasa soseaua; un car cu fin pe punctul de a se imprastia pe drum, din cauza vintului; diversi cai speriati pe care stapinii ii tineau cu greu in friu. Read more

Mănăstirea Humor (sec. XVI, dar exista deja un schit la anul 1400). Vrem cojoc! Dam navala in parcare manastirii (cu plata), ca niste buni turisti japonezi ce-am devenit (biserica, pupat icoane, aprins luminari, facut turul cu poze, plecat la obiectivul turistic urmator). Pe garduri incep sa rasara servetele, stergarele, iile si alte cusaturi populare. Intr-o masina, o femeie-negustor coase de zor. Ne indruma spre alte vinzatoare care ar putea avea ceea ce ne intereseaza. Au, da’ sint prea mici. Ca sa ne consoleze, toata lumea ne indeamna sa le cumparam niste oua. Nu, mersi, avem si noi!!! Noi vrem cojoc barbatesc, lat in spate. La intrarea in manastire, o maicuta guresa nu stie daca domnul e strain sau nu si se blocheaza aratind doua degete = doua bilete, desi eu ii vorbesc clar in romaneste (ma rog, cita stiu). Ridem cu totii si purcedem la turul bisericii. Frig tare inauntru, cita credinta trebuie sa aiba maicile care-si fac orele de relatii cu publicul vinzind luminari si citind din carti de rugaciuni! O singura biserica incalzita am vazut, cea de la Slatina – da’ acolo totul e perfect cum am mai spus, mai putin indicatiile despre ceea ce e de vizitat.

Read more

Plecam spre Cîmpulung Moldovenesc – cea mai frumoasa parte de tara pe care am vazut-o pina acum: dealuri impartite disciplinat de garduri de lemn, pajisti ingrijite. Ninge mult, spre viscol. Padurile de brazi sint minunate, insa parcelele defrisate ne sar in ochi.

Ajunsi in orasul cu drumurile in constructie (nu ca n-am mai fi vazut asa ceva…). Vizitam Muzeul lemnului. In principiu, vizitele de la muzeu se intimpla asa: muzeul se afla intr-o casa mare si veche; dupa ce treci de usa de la intrare, se declanseaza o sonerie care-ti aduce taxatoarea cu biletele de 3 lei/persoana; urci niste trepte si ajungi in sfirsit la taxatoare care a numarat grupul din priviri si a si calculat suma de platit. Read more

Atacam traseul cel mai lung – pina la Putna, plus Sucevita.Remarcam (adica ni se confirma faptul ca) : drumurile sint proaste si in constructie (cam toate, mai putin, de regula, ultimii kilometri de parcurs pina la manastiri); nu-s indicatoare spre obiectivele turistice – cam la fiecare pas ne opream sa intrebam drumul; calugaritele / calugarii necomunicative / i. Pai de ce mai tineti deschise manastirile, daca n-aveti chef de turisti ? Nu va intereseaza banii lor (luminari, acatiste, carti postale & brosurici – aceleasi marfuri cu preturi diferite) ?

In schimb, peisajele sint superbe. Cu cit inaintam spre munte (nord), cu atit avem senzatia ca ne aflam intr-o alta Romanie. Ce gospodarii, ce curatenie, ce peisaje !

Read more

Precizare: in “nordul Moldovei” am inclus si Bucovina, partea romaneasca, evident.

Am plecat cu mari asteptari de la Focsani. Nu mai fusesem in nordul Moldovei de niste ani de zile, manastiri am vizitat acum vreo douazeci de ani (sa nu ma intrebati citi ani am acum, ca nu e frumos) si am ramas cu amintiri duioase despre niste locuri respirind sfintenie si frumusete.

Avansam pe drumul prafuit, care sectioneaza cimpiile murdare si in parte necultivate. De la Roman apar si gropile. Din fericire, cu cit inaintam spre munte, cu atit satele si dealurile sint mai curate, iar casele construite cu gust. Read more

Cunosti povestea orologiului din Strasburg?! Daca nu, nu-i nimic, cu un search pe google afli totul, in caz ca nedumerirea atinge limitele curiozitatii.

Cum suna insa, iti spun eu.

Strasburg, prima zi. Uau, stau linga catedrala! Ce mare si frumoasa e! Parca e facuta din caramida brodata. Si clopotul, cita personalitate are!

Strasburg, a doua zi. Catedrala e tot acolo. Cu clopote cu tot. Se pare ca aici toata lumea incepe munca la ora 9, d’aia la 9 fara zece bat zecile de clopote disperate. O fi ramas clopotarul agatat de fringhie. Sa se duca cineva sa-l salveze! Read more

Cum ei n-au parcagii cu belete si ciomege la purtator, tre’ sa inventeze tot felu’ ca sa nu plateasca parcarea! In imagine, ideea nr. 35a :

(Parcometrul dvs mi-a refuzat cecul)

Ultima gaselnita pentru stavilirea automobilelor - bicicleta in comun:

Manifestatie a imigrantilor fara acte legale: