Calimara cu cerneala

Despre mine

Aida B
Scriu pentru mine si pentru tine, daca mai vii pe aici. Eu nu cred ca sintem oaia neagra a planetei, dar nici ca sintem nascuti cu stea in frunte. As vrea sa dau jos pelerina cu paiete pe care am aruncat-o peste paradisul din afara granitelor Romaniei, ca ne orbeste inutil si ne face sa pierdem timp. Cam asta ar fi lumea, asa cum o vad eu:


   
2008 | Content: Calimara cu cerneala
Design: Julian Klewes | Licence: CC 3.0
         

 

Povesteam aici cum am petrecut la Bruxelles in timpul unui concurs organizat de EPSO.

Ei, dar avem concursuri si la noi, la Bucuresti!

Intr-o zi cu soare puternic, la o ora cind nu e bine sa iesim din casa, UE ne cheama la testare pentru a-i alege pe cei mai buni si mai viteji dintre noi. Cei mai buni la calcule, cei mai studiosi si mai informati in ale Uniunii (bibliografie nu exista, se stie).

Faptele se petrec la Romexpo, intr-un pavilion nesemnalizat, al carui numar il stiam din fericire. Singurul indiciu ca s-ar intimpla ceva pe acele meleaguri era un afis pe o usa: „No admission before 1.30”. Adica stati in soare, fara posibilitatea de a cumpara un pahar cu apa. Desigur, spiritul de turma e arhidezvoltat la romani, asa ca ne-am orientat usor si am gasit intrarea cea buna pe care ne-am bulucit fara jena inainte de ora fatidica.

Inauntru ne-am gasit locurile cu greu deoarece, spre deosebire de Bruxelles, ordinea candidatilor in banci nu era facuta nici dupa alfabet, nici dupa numarul de dosar. Noroc ca am avut timp suficient, chiar si pentru binecunoscuta coada la toaleta (la doamne). Din 5 in 5 minute ni se transmiteau informatiile obisnuite de dinainte de examen, printre care si inchiderea telefonului mobil, ceea ce nu a impiedicat tiriielile pe parcursul orelor de testare. Cineva a fost chiar eliminat, banuiesc ca din aceasta cauza.

In pauza dintre probe ne-am verificat raspunsurile, in unele cazuri prin metoda „intreaba publicul”. Numai sa functioneze regula asta a majoritatii! Observ ca printre candidati sint si veterani in ale concursurilor de acest gen, inclusiv persoane care lucreaza deja in cadrul reprezentantelor Comisiei UE.

Dupa proba de „competente” toata lumea iese cam dezamagita.

Ei, noi sa fim sanatosi, ca vor mai fi concursuri!

Pina atunci trebuie sa infruntam soarele puternic, caldura atasata acestuia si sa gasim drumul spre iesirea din Romexpo – am spus ca nu exista nici macar un indicator?

 

Manu Chao la Bucuresti_1

Cam asta a fost scena, vazuta de aparatul meu cel neprofesionist. Realitatea e ca am fost cumva in rindul trei, in picioare, chiar linga scena. Intre mine si Manu mai erau, la un moment dat, o tinara cam grasa si agitata rau care mi-a stricat cam jumatate din poze pentru ca tot topaia sau macar scutura miinile in aer. Bine, mai erau si agentii de paza care fumau nepasatori, nu stiu cum reuseau sa stea nemiscati in masa aia de energie care te lua pe sus vrind nevrind. Read more

 

Duminica, la B’ESTFEST, la Romexpo.

Eu o sa merg seara la concertul MANU CHAO.

Bilete se gasesc in magazinele Diverta si costa 90 ron.

 

Ma aflu in tara de unde ia vacanta trenul. Cum ar veni, aici e atit de multa vacanta incit se exporteaza si pe restul globului cind se satura aborigenii de-atita bine. Ma aflu inaintea unei alte portii de vacanta prelungita si fara internet, asa ca ma grabesc sa arunc pe net indelung asteptata compunere despre vara, inainte de 1 iunie, inainte de solstitiu si, in special, inainte de vacanta de vara. Cu alte cuvinte, fix in perioada cind la scoala se cere o compunere despre vara…Uite care-i treaba.Cum vine vacanta, cum se isca un dor de duca naprasnic, si atunci ce te faci ? Tre’ sa pleci, e musai, intr-o drumetie, excursie mai mult sau mai putin organizata, circuit, la tara la bunici, la rude instarite cu casa de vacanta. Oriunde si cit mai departe de casa ta. Daca n-ai unde pleca (sa cumperi piine? sa duci gunoiul? sa-i cumperi tampoane sora-ti?), repeta-ti (ca pe formula eterului etilic inainte de a fi scos la tabla) ca important e drumul, nu conteaza unde te duce. Si-atunci se ia una bucata mijloc de locomotie. Read more

 

Am primit o leapsa tare grea de la Fanita. Grea pentru ca e a dracului de personala, nu pot s-o dau la intors si mai trebuie s-o si gindesc serios. Ei, trebuie! Dau drumul la condei si ce-o fi o fi! Read more

 

M-am trezit la 6 fara un sfert ca sa prind trenul de 7 fara cinci spre Bruxelles. Iute tren, intr-o ora si 20 de minute eram deja acolo (ca plecam de la Paris). Gara mare de tot, asta alor de Sud (Midi). Ies sa fac coada la taxi, ca nu stiu ce altceva as putea lua pina la Parcul Expozitiilor, desi exista si tramvai, si metrou, si autobuz. Da’ asa e cind nu cunosti (eram in premiera mondiala in Belgia), crezi ca esti in criza de timp (o ora de asteptat in frig, in fara unor porti inchise).

Din taxi, Bruxelles-ul se vede frumos, cu parcuri multe si case de caramida in diferite nuante. Pe la geamuri de blocuri atirna steaguri.

dscn8323.JPG

dscn8300.JPG

Read more

 

Am fost la film in seara asta. Am vazut MR 73, un film francez dupa locul in care a fost turnat si dupa actori. In rest, am avut senzatia, din prima secunda, ca ma aflu intr-un thriller american. Pai am gasit: sala de interogatoriu in alb-negru, politisti cu haine de piele a la Matrix, betivi, corupti si iubitori de prostituate, criminali septuagenari insetati de singe, masini tari, case de reclame la Nivea, hotel sordid, pisica obeza, casa de vacante pentru animalele de companie. Singe a curs peste tot, am vazut cadavrele unor fiinte care suportasera tratamente la care numai minti bolnave se pot gindi, scenele mortii unora dintre ele, sinucideri si nastere filmata la locul (eufemism, bineinteles) de desfasurare. Pe final, penultima crima (ca a mai urmat inca una plus sinuciderea de rigoare) ne-a lasat cu ochii pe statuia unui Christ stropita cu singele unui criminal cam in serie (pe cind cristelnita cu singe?). Read more

 

Gratis. Cado ! Dar dupa moarte.De altfel, port in portofel un document in care-mi dau acordul pentru prelevarea de organe.

De aceea mi se pare cel putin ciudata initiativa Parlamentului de a considera drept potentiale donatoare persoanele care NU se opun, in timpul vietii, prelevarii de organe dupa moarte. Read more

 

Buna ziua, am si eu o programare la manichiura…

Manichiurista nu se misca. Se ocupa de unghiile supradimensionate ale unei doamne. Mai am de asteptat vreo 5 minute, pina intinde primul strat de oja. Apoi ma pofteste pe scaunul de tortura.

Ati vazut ce unghii avea aia ? Moama, ce treaba o fi facind ea cu ele ? Pai nu face nimic ! Vi le fac patratoase, da ? Aha. Si le tai scurt ? Pai da, se cunoaste cine munceste…

Ia mobilu’, da un bip dupa care telefonul suna. Il pune pe umar si, asa, cu urechea lipita de el, incepe sa-mi taie unghiile.

Uau, ce m-am speriat ! Doar stiam c-o sa sune… Da ?! Ce faci, fata ? Bai, ma doare capu’ de mor. Zici ca sa ma duc sa fac radeografie ? Da. Am iesit aseara cu fetele sa mincam si le tot spuneam sa se grabeasca, ca vreau sa merg acasa. Semne mute : curat pielitele ?? Bine, fata, hai ca am treaba. Vorbim. Read more

 

Cum vine treaba asta ?!

Barbatii se pling ca nu inteleg deloc femeile, dar vor sa aiba cit mai multe.

Femeile stiu ca toti barbatii sint la fel, asa ca le ajunge numai unul. Pe alocuri e chiar prea mult.