Povesteam aici cum am petrecut la Bruxelles in timpul unui concurs organizat de EPSO.
Ei, dar avem concursuri si la noi, la Bucuresti!
Intr-o zi cu soare puternic, la o ora cind nu e bine sa iesim din casa, UE ne cheama la testare pentru a-i alege pe cei mai buni si mai viteji dintre noi. Cei mai buni la calcule, cei mai studiosi si mai informati in ale Uniunii (bibliografie nu exista, se stie).
Faptele se petrec la Romexpo, intr-un pavilion nesemnalizat, al carui numar il stiam din fericire. Singurul indiciu ca s-ar intimpla ceva pe acele meleaguri era un afis pe o usa: „No admission before 1.30”. Adica stati in soare, fara posibilitatea de a cumpara un pahar cu apa. Desigur, spiritul de turma e arhidezvoltat la romani, asa ca ne-am orientat usor si am gasit intrarea cea buna pe care ne-am bulucit fara jena inainte de ora fatidica.
Inauntru ne-am gasit locurile cu greu deoarece, spre deosebire de Bruxelles, ordinea candidatilor in banci nu era facuta nici dupa alfabet, nici dupa numarul de dosar. Noroc ca am avut timp suficient, chiar si pentru binecunoscuta coada la toaleta (la doamne). Din 5 in 5 minute ni se transmiteau informatiile obisnuite de dinainte de examen, printre care si inchiderea telefonului mobil, ceea ce nu a impiedicat tiriielile pe parcursul orelor de testare. Cineva a fost chiar eliminat, banuiesc ca din aceasta cauza.
In pauza dintre probe ne-am verificat raspunsurile, in unele cazuri prin metoda „intreaba publicul”. Numai sa functioneze regula asta a majoritatii! Observ ca printre candidati sint si veterani in ale concursurilor de acest gen, inclusiv persoane care lucreaza deja in cadrul reprezentantelor Comisiei UE.
Dupa proba de „competente” toata lumea iese cam dezamagita.
Ei, noi sa fim sanatosi, ca vor mai fi concursuri!
Pina atunci trebuie sa infruntam soarele puternic, caldura atasata acestuia si sa gasim drumul spre iesirea din Romexpo – am spus ca nu exista nici macar un indicator?


