Calimara cu cerneala

blog about lencrier

Despre mine

Aida B
Scriu pentru mine si pentru tine, daca mai vii pe aici. Eu nu cred ca sintem oaia neagra a planetei, dar nici ca sintem nascuti cu stea in frunte. As vrea sa dau jos pelerina cu paiete pe care am aruncat-o peste paradisul din afara granitelor Romaniei, ca ne orbeste inutil si ne face sa pierdem timp. Cam asta ar fi lumea, asa cum o vad eu:


2010 | Content: Calimara cu cerneala
Design: Julian Klewes | Licence: CC 3.0
         

 

Cititi Calimara aici!

Ca de alea din copilarie scrie toata lumea, s-a publicat si-o carte cu subiectul asta, prin secolul XIX. Citind eu un comentariu pe-un blog de babe dadui peste niste versuri de cintec care-mi rascolira amintirile (ah, alt hit din tinerete!):
“stau in unitate…”
Ei, ring a bell, o trompeta, un clopot de biserica?
Uite aici:

Asta e bucata clasica de-acum, domnilor, de pastrat in Fonotecile de aur ale patrimoniului UNESCO! Asa s-a nascut maneaua, asa se facea armata, ca in curind nu vor mai fi bunici care sa le zica nepotilor cum sareau ei gardul de la unitate. Bine, n-o sa mai fie nici nepoti, da’ asta e alta poveste…

 

 

 

 

 

 

 

Cit de mare trebuie sa fie sufletul ca sa-i ajunga numai iubirea?

 

Nu tu megastar, nu tu kitsch, nu tu queen of whatever she ever song. S-a dus Lhasa. Discreta, puternica, invaluitoare, ametitoare, vibranta, degraba varsatoare de lacrimi si de emotii in public.

Nu mai am cuvinte.

Cintecul meu preferat e Mi vanidad. Insa pe Youtube am gasit asta:

 

Adamo - Tombe la neige

 

Traditie: unora nu le place Mos Craciun.

… si istorie: unii il considera pe Michael Jackson personaj istoric. (ingropati-l, fratilor, odata, ca sa aveti ce sanctifica!)

 

Madonna a ajuns in Romania. Nu dau link, ca scrie oricum peste tot. De vreo citeva zile evenimentul ia proportii mega-mediatice, cit pe ce sa bata la audienta moartea lui Michael! Norocul lui e ca azi s-a aflat ca a murit de supradoza (de anestezic). Ce banal. Nu mai moare nici o celebritate de sifilis, ca geniile de altadata.

De supradoza era sa moara si ei.

 

Hehehe.

Leapsa din copilarie de la Eugen. Cu observatia ca el spune “muzica” in loc de “melodii”. Cum spune si Eva la comentarii, jocul asta se petrecea “oral”, in fata blocului, se formau perechi. Copiii isi cam stiau gusturile intre ei asa ca dadeau raspunsurile necesare pentru a fi eligibili sau nu. TOMANAP-ul era un joc scris care ne umplea orele plicticoase de la scoala. Iar “Nenea Nae face baie in tigaie” era genial!

Dar fie:)

Flori: de cimp, lavanda, flori de mar

Fete: de ce nu? am niste prietene grozave, sa-mi traiasca!

Baieti: am depasit virsta… pot sa zic barbati?

Melodii: exista niste cintece pe care le-as asculta in bucla: Monochrome (Yann Tiersen), Spread Your Wings (Queen). The Winner Takes It All (Abba), Emmenez-moi (Charles Aznavour) - asa, la prima mina.

Cintareti (si cintarete!) : Freddie Mercury, Jacques Brel, Maria Tanase.

Gabriela ce spune? Dar Alin?

 

La un moment dat replica asta devenise culta. Un fel de summum al admiratiei si iubirii neconditionate pentru… pentru… pentru cine de fapt??

Un artist foarte bun, de acord, care a revolutionat muzica pop, se prea poate. Dar, fratilor, n-a mai scos nimic (bun) pe piata de ani buni! Ultima lui cintare live a fost lamentabila. Planuia o serie de concerte (cica ultima, da’ n-a mai avut parte, saracu’) pentru ca era inglodat in datorii si avea nevoie de bani. Pamintul s-a invirtit, muzica s-a cintat si fara el.

Cit a fost pe piata - ca asta e realitatea, artistii din ziua de azi sint marfuri expuse permanent pe raft - si-a construit o imagine de diva, ca asta intriga, atrage si vinde, pina la urma! Imagine si la propriu si la figurat si o identitate incerta, amorfa si volatila. Din punct de vedere creativ nu mai spunea nimic de mult, dar legenda a continuat sa fie puternica, ca un refren pe care nu ni-l mai putem scoate din minte. De el ca om nici nu indraznesc sa ma pronunt, are cine sa-l judece acum.

Deci terminat din punct de vedere muzical, cu moralul nu tocmai la inaltime, cu psihicul tulburat din frageda pruncie pare-se, nemuritorul Michael a facut ultimul gest care sa-l scoata iarasi in prim-plan: a murit. Nu se astepta nimeni, fireste, doar respira aer pur imbuteliat si avea toate sansele sa ingroape intreaga umanitate. Regele muzicii pop. Zeul a murit. Un zeu debil, instabil psihic, labil emotional. Un om la cincizeci de ani cu voce de copil si chip de monstru. Rezultat al propriilor alegeri si gesturi.

Nu s-au scurs inca 24 de ore de la mica apocalisa si s-au intimplat urmatoarele: internetul a fost la un pas de colaps, vinzarile online ale muzicii lui au explodat, mapamondul intreg e stupefiat. Inca o dovada ca omul trebuie sa moara pentru ca artistul sa fie reconsiderat. Aflam ca era falit, dependent de medicamente (lua morfina in fiecare zi), ca-si albise pielea cu adevarat, ca isi cheltuia banii nebuneste. Se deschide haznaua si ies toate mirosurile fetide inaintea descompunerii cadavrului. Care fiind atit de indopat cu chimicale are sanse mari sa nu se descompuna deloc si, prin urmare, sa fie promovat sfint la urmatoarea deshumare. Aviz Vaticanului. Numai Obama tace suspect. Pai sa declare, domnule, zile fara numar de doliu national! Doar nu moare in fiecare zi un megastar!

Dar sa fim seriosi. Viata merge inainte, ramin CD-urile care umfla profiturile Sony si ale mostenitorilor. Omul parea oricum iesit din cimitirul mortilor vii. Artistul a dat tot ce-a putut si era mort de mult.

Membrii familiei cer, intr-o conferinta de presa, respectarea intimitatii familiei. E ca si cum ar comunica direct coordonatele inmormintarii si ar spune mai apoi fanilor sa se tina deoparte.

LE 08.07: Culmea cupiditatii de azi: se vind cópii ale cartificatului de deces al lui MJ cu 12 dolari! Oare miine ce-o mai aparea pe tarabe?

 

Ne-am gindit, am promis, am muncit fiecare pe felia lui si uite ce-a iesit:

Amsterdam - Jacques Brel, versiunea in limba romana, datorita lui Marcel si sus-semnatei.


Page 1 of 212»