Calimara cu cerneala

Din seria ” eu de ce trebuie sa ma trezesc la 6 dimineata ca sa merg la serviciu?” azi: eu de ce primesc timpenii pe mail?! Inteleg ca spamurile au rostul lor, precum sobolanii, viermii si alte rozatoare. Dar de ce primesc eu reduceri de la Viagra shop, in calitate de vizitator?? Cind i-am vizitat si in folosul cui, ca Viagra pentru femei ni se cmercializeaza inca? Si de ce primesc invitatie la Private Fetish Party pe 22 ianuarie, intilnire la kilometrul 30 pe autostrada Bucuresti-Pitesti (detalii la 0763.441.691, Cristina, pentru cei interesati)?! Pai fetisistii astia nu stiu: 1. ca-s la mii de kilometri distanta si 2. oprirea pe autostrada e interzisa?

Mai cititi Codul rutier.

1. Premii de consolare pentru astia mici, iar cistigatorul este EL.

2. Ti-as da haina de pe mine, ca pantalonii i-am lasat acasa.

De peste hotare:

1. Unde trebuie sa ti se arate Iisus, ca sa ai noroc, fericire, spor la toate, serviciu cu telefon fara lacat si chenzina la 15 zile.

2. Ce combustibili alternativi au gasit suedezii (cu ocazia asta impusca doi iepuri dintr-o data)

Acum intr-o formula usor modificata si extinsa geografic.

Pe cuvint de cercetator.

Ia uitati ce zice nenea Jacques Diouf, directorul general al Organizatiei Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura (FAO): cica sa ne solidarizam cu miliardul de muritori de foame de pe planeta asta. Si nu simbolic, ci mincind acelasi meniu gurmand ca si ei: rabdari prajite. Fiecare la el acasa, in ajunul Summit-ului mondial privind sigutanţa alimentaţiei (la sediul FAO din Roma, 13-16 noiembrie).

Bine, minca-ti-as consommé-ul, si cum rezolva greva asta planetara de o zi marea foamete de toate zilele?! Ca mincarea la care o sa renuntam, cu greata, dureri de cap si gauri in stomac, va ajunge la cosul de gunoi, nicidecum in farfuriile prafuite ale acelor nefericiti!

N-ar fi mai bine ca multinationalele hraparete sa le dea paminturile inapoi, sa-si semene oamenii un porumb, un cartof, o ceapa, in loc sa ne umplem rezervoarele cu biocarburanti ca sa mergem la supermarket in fiecare zi? Sa facem din arme tractoare sau macar niscai hirlete cu care sa-si intoarca brazdele? Sa nu mai haleasca liderii nostri la dineuri cu mii de euro ciozvirta si sa le trimitem un pachet de faina de Craciun si de Pasti?

Propunerea asta e ca aia cu ora de stingere a becurilor: fara finalitate concreta, doar un praf in ochii popoarelor mai imbuibate, ca sa le stoarca o lacrima.

Cica s-a “creat” o guma de mestecat imbogatita cu vitamina A, dedicata pietelor de desfacere din “tarile in curs de dezvoltare”, pentru a combate malnutritia copiilor. Ecce arma! Da’ aroma, ce aroma are guma aia care o sa rascoleasca (contra cost) sucurile gastrice din stomacul bietului copil? Contine macar un pic de zahar sa-i tina de foame? Cita ipocrizie, cit cinism: sa vinzi porcarii, chiar daca vitaminizate, unor oameni saraci! Mi-e sila de eufemismul asta politic corect: “tari in curs de dezvoltare”. Asta nu spune nimic, doar ascunde drama unor tari care nu inainteaza niciunde, pentru ca nu sint ajutate in mod real, ci li se vind baloane… de guma. De ce nu pungi cu aurolac, sa viseze frumos, daca tot e sa ramina cu burta goala?

Una care te anunta ca de-acum poti afla cite ovule mai ai la bord.

Alta care iti arata ca au fost unii destepti care s-au gindit la lucruri imbecile.

Din Où vont tous ces enfants?, Le Monde Diplomatique, noiembrie 2009, am aflat ca pe 20 noiembrie se implinesc 20 de ani de la adoptarea Conventiei internationale a drepturilor copilului de catre Adunarea generala a ONU. Conventia a fost ratificata de toate statele lumii, mai putin SUA (neinteresata de subiect?) si Somalia (n-are Parlament care sa o ratifice).

De atunci s-au inregistrat progrese notabile. Mortalitatea infantila a scazut, de la 14 milioane in 1989 (copii sub 5 ani, din cauza malnutritiei si infectiilor) la mai putin de 10 milioane. Dreptul copiilor s-a politizat intre a timp. Din ce in ce mai putine companii se angajeaza sa nu mai vinda produse confectionate de minori. La nivel mondial, aproape 270 de milioane de copii nu au nici un fel de acces la ingrijire medicala, iar aproape 200 de milioane sint exploatati la locul de munca (din care 70% in agricultura, iar restul in mine, confectii de textile, covoare, componente electronice, explozibili etc.). Fiind atit de ocupati, nu prea le ramine timp sa mearga la scoala. Mai exista o categorie de copii nefericiti: cei care suporta violenta (fizica sau sexuala) din partea adultilor, membri ai familiei sau nu. O alta forma de violenta este exercitata de catre Stat: in jur de 30 de tari aplica minorilor pedeapsa capitala sau alte forme de pedepsire violenta (lapidarea, amputarea, biciuirea). Razboaiele ii priveaza de familie si/sau de tara: 60% dintre refugiatii de razboi sint copii. Si, nu in ultimul rind, razboaiele ii transforma in soldati.

Alte date gasiti tot in acelasi site, in Géographie de l’enfance.

Suna sinistru, dar e adevarat: unii valoreaza mai mult morti decit vii! Din ce in ce mai mult. Scrie la ziar.

Marge Simpson se dezbraca in Playboy in timp ce Vaticanul canonizeaza o noua sfinta frantuzoaica.

Una la amfiteatru: Premiile pre-Nobel.

A doua pe stadion: Revolutie in Ghencea.

Ca asa e la noi: rolurile sint impartite la gramada, puterea e a cui e interesat sa o aiba, dreapta e stingace, iar stimga ambidextra. Din aceeasi categorie fac parte si liderii de sindicat cu mandatul nr. 2 de deputat.

Pai, stai asa, nene, daca sindicatul e in Parlament, cine mai apara pe cine contra cui?? Care-i alba, care-i neagra, care-i patronul, care-i amploaiatul explotat si demn de aparat? Interesele cui sint bagate in fata, ale membrilor de sindicat sau ale patidului?

Ramine cum am stabilit. Peste cinci ani ne vedem tot asa.

Nestle a anuntat ca se cara din Elvetia daca se plafoneaza salariile bosilor.

Care ma intreb: daca se cara si Milka, isi ia vacile mov cu ea?

Anul viitor bacul cu trei probe, dupa care diploma gratis? Asa se gindeste Guvernul sa stirpeasca spagile pentru comisiile de bacalaureat? Aha.