Calimara cu cerneala

Despre mine

Aida B
Scriu pentru mine si pentru tine, daca mai vii pe aici. Eu nu cred ca sintem oaia neagra a planetei, dar nici ca sintem nascuti cu stea in frunte. As vrea sa dau jos pelerina cu paiete pe care am aruncat-o peste paradisul din afara granitelor Romaniei, ca ne orbeste inutil si ne face sa pierdem timp. Cam asta ar fi lumea, asa cum o vad eu:


   
2008 | Content: Calimara cu cerneala
Design: Julian Klewes | Licence: CC 3.0
         

 

Parlamentarii lucreaza excelent in echipa, indiferent de orientarea politica si Parlamentarii citesc pe rupte.

Iata doua titluri de stiri pozitive. Parlamentarii vor stiri pozitive, pe linga alea cu violuri, crime, copii abandonati - ratia noastra zilnica de catastrofe, tragedii si dezastre, de’, necesara, in doze din ce in ce mai mari, pentru a inghiti mai usor nefericirea personala si realizarile memorabile ale unui guvern flasc.

Aflu, din Gindul, ca parlamentarii nu mai vor stiri care sa ne provoace depresii, ca sa nu mai fim usor manipulabili si iute penetrabili de autoritarismul din mediul inconjurator. Da’ s-a simtit cineva penetrat sau manipulat pina acum? ! Ca eu nu-mi amintesc sa se fi vorbit, la oficial, pe tema asta. Chiar asa, de unde o fi rasarit?? Parca presa noastra era echidistanta, mai ales antenele, televiziunile publice sau cele pro… Read more

 

Dixit Le Monde: Fidel Castro se retrage dupa 49 de ani de domnie.

Nu putea sa mai astepte un an, sa fie 50 de ani, suma rotunda, juma’ de secol de impliniri marete?!

 

M-a stirnit A Smaller Bang. M-a luat prin surprindere. Mi-e sila.

De cind asteptam eu chestia asta, mingea asta la fileu care-mi permite sa zic, din voleu : haideti sa ne luam un pic de vacanta de la politica asta de kk din tara romaneasca.

Eu vreau sa ma sterg oleaca pe miini de “ba p’a matii”, “da’ tu cum esti, bah?”. Se trezesc toti sa arunce cu pietrele unii in ceilalti desi si mai ales pentru ca nu e nici unul curat.

Divide et impera. Baga pumnul in gura la popor, ca e prost si oricum il cumperi cu 2 lei in plus la salar, in an electoral.

Politicieni aroganti care vorbesc mult si agramat la televizor, care se inghesuie la petreceri mondene, nu la sedintele din Parlament si care in campanie electorala pupa talpile noroiase ale aceluiasi popor dobitoc.

Ca asa s-au transmis si transfigurat carnavalurile medievale in care vladica fraterniza cu opinca, prilej de defulare pentru sclav, ca altfel se apuca de rascoala, Doamne fereste!!!

Bucura-te cu poporul de Anul Nou, ca e sarbatoare gratis, vine oricum fara sa faci nimic, si la data fixa. Da-i artifica si sticle de sampanie, ca se si le arunce unii altora in cap – ca asa functioneaza, mai nou, selectia naturala. Da-i o zi doua libere pe an, sa poate si el sa puna gratarul in padure, da’ nu mai multe, ca n-ai tu companii de salubrizare suficiente sa curete tara dupa el. Tine-l in manele, telenovele si emisiuni de divertisment, cu cit e mai analfabet, cu atit nu are acces la legi si ordonante care oricum nu sint facute pentru el.

Nimic despre politica din tara asta in care trei batrine, dupa au intrat la inchisoare pentru o palma de pamint, au ajuns Paris Hilton (prima zi de inchisoare, dupa cum se arata la stiri).

 

In sine o lista de nimicuri.

Alte nimicuri, maruntisuri, ca banii de buzunar cu care-si plateste chiria dom’ presedinte de partid ultra-social, pentru o casa in buricu’ tirgului. Nu ca si-ar fi negociat el o super-chirie, ci pentru ca plateste aceasta chirie Statului roman, recte RAAPPS (o alta sigla saltareata, stapina peste case si apartamente dedicate demnitarilor si functionarilor de Stat). Ei bine, Statul percepe o chirie de 1 (un) euro pe metrul patrat. Ce misto! Si ce falimentar pentru noi astia, alde poporul roman actionar la Stat. Actionar pentru ca impozitele si taxele pe care le plateste sint investitia pe care o face in Statul roman. Si de la care asteapta ceva in schimb. Sau Statul nostru se crede doar un furnizor de servicii (proaste)?

Ca sa ne dea niste confetti in ochi de Sarbatori, cica o comisie a Camerei Deputatilor ar fi decis sa propuna modificarea statutului senatorilor si deputatilor (cite conditionale si concesive ascunse), in sensul ca cei care au proprietati in Bucuresti si nu au domiciul in Bucuresti sa nu (mai) beneficieze de indemnizatia de cazare. Banii pe care si i-au tras pina acum sa fie primiti, cu atit mai mult cu cit beneficiarii au si casa in Bucuresti. Pai de ce-ar cistiga provincialii mai mult decit ei?? Read more

 

Academia Catavencu e circotasa. N-ar vedea ea jumatatea plina a paharului s-o pici cu ceara. Si ce daca deputatii au respins proiectul de lege privind instituirea Zilei Plantatiilor? Foarte bine !

Catavencii au inteles din faza asta ca cetatenii n-o sa mai aiba nici un imbold pentru a planta un pom (activitate sfinta din treimea pom-casa-copil). Poate ca nu s-au uitat bine la reluare ! Cine are constiinta poa’ s-o faca si singur, nu impins de la spate de vreo lege, nu ??

In plus, si cea mai importanta consecinta imi pare a fi ca, nevotind legea asta, alesii nostri isi arata clar dezinteresul pentru iesit la padure, bere si mici cu ocazia zilelor libere de la Stat. Ma refer la cei 161 (din 184 prezenti) care au votat impotriva.

Fratilor, asta inseamna 161 de jipane mai putin. 161 de paduri luate cu japca mai putin. 161 de viloaie cu fortarete in jur mai putin !

Pai, e de colea ?!

Iar cine vrea sa replanteze codrii Vlasiei n-are decit s-o faca la el la bloc.

(info din Academia Catavencu, nr. 45, 14-20 noiembrie 2007, “Deputatii vor doar un singur copac cu flori in Romania, pag. 24)

 

Am descoperit de curind un artist francez, Didier Super a carui muzica m-a pus pe ginduri. Cind auzi vorbe de genu’ “m-am saturat de saraci, sint atit de prosti ca nici nu sint in stare sa bifeze numerele pe un buletin loto”, “de ce nu sint in stare sa se imbogateasca ca ceilalti?”, “mai bine impart un franc la 10 saraci, e mai rentabil” si asa mai departe cam cazi pe ginduri.

Va socheaza? Dau spumele pe-afara?

E adevarat ca individul pare foarte cinic. E doar provocator. Iar vorbele lui nu trebuie luate literal. Ca la prima vedere se vede fierea xenofobismului, urii, rasismului si a celorlalte homofobii cunoscute. Nu cunosc sa aiba un cintec despre tigani, poate vine. De ce vorbesc eu despre tacanitul asta?! Ceea ce vrea el e sa provoace: a analiza de sine, o privire in containerul pe care-l purtam intr-un colt de suflet. Pentru ca ascultind cintecele lui imi dau seama ca fiecare dintre noi are inlauntrul sau ginduri mai mult sau mai putin xenofobe, rasiste, antisemite… Ca la un moment dat fiecare dintre noi a nutrit ginduri urite despre rromi dupa ce-a fost buzunarit sau jecmanit de vreo ghicitoare, cind n-a mai suportat litaniile, Moartea caprioarei sau Steaua sus rasare din mijlocele de transport in comun. Sintem, in continuu, agresati, iritati, atitati, enervati de ceilalti, ca-i numim prosti, saraci, miliardari de carton sau tigani. De ce sa n-o recunoastem cinstit si sa nu le spunem lucrurilor pe nume, preferind sa ne plasam sub umbrela lui politically correct?? Bine, tot discursul asta l-as fi putut scrie la persoana intii singular. Read more

 

Pen’ca alegerile europarlamentare pica in aceeasi clipa cu referendumu’, am zis ca merita sa ma deranjez inca o data si sa merg la vot. Sa-mi scot cartea de alegator de la naftalina (pe care oricum nu mi-o cere nimeni, ca votam foarte comod si cu buletinu’, da’ fara de care nu-ti poti innoi cartea de identitate) si sa ma deplasez la urna circumscriptiei. Special pentru a scrie negru pe alb ce gindesc eu despre UE, votat degeaba, gesturi politice fisiite si altele. Numai cuvinte de sorginte romaneasca, chiar daca (brazda?). Ca sa nu ma mai pling (pe blogurile altora) ca nu ma exprim pe saturate.
Imi pregatesc lista de pe acum, ca e mult de gindit: sint, totusi, doua buletine de vot!
Oare imi deconteaza cineva biletu’ de avion?
Intrebam si eu…

 

Din ciclul cu ce treburi prin Europa??


Ministrul de externe habar n-a avut ce s-a discutat la summit-ul sefilor de stat si de guvern din tarile UE ce a avut loc joi si vineri la Lisabona.

El s-a plimbat prin oras, a stat cu gandul aiurea si s-a facut de ras in fata ziaristilor.

 

Adrian Cioroianu a fost singurul ministru de externe prezent la intalnirea sefilor de stat si guvern de la Lisabona, din 18 si 19 octombrie. Participarea sa la summit s-a datorat, conform unor surse din delegatia Romaniei, faptului ca premierul Tariceanu a preferat sa se ocupe de campania electorala pentru euroalegeri prin judetele tarii, lasandu-l astfel pe ministrul de externe sa mearga ca turist in locul sau. Cioroianu nu a ratat ocazia si s-a facut de ras in fata jurnalistilor atunci cand a fost luat la intrebari despre scopul si rezultatele discutiilor de la Lisabona.

Ministrul a raspuns, spre mirarea ziaristilor, ca ‘a fost un moment istoric pentru Europa. S-au luat decizii bune, asa cum a spus domnul presedinte Basescu. O sa ma uit pe inscrisuri si va spun care sunt cele mai importante hotarari’.

 

Stie doar “yes” in engleza

Cioroianu nu se afla la prima gafa de cand a preluat Ministerul de Externe, prima fiind facuta cu prilejul vizitei in SUA, cand in fata secretarului de stat Condoleezza Rice a dovedit ca stie sa zica doar ‘yes, yes, yes’, in limba engleza.

A doua gafa a fost prostioara pe care a spus-o cu privire la ‘importantele resurse energetice ale Georgiei’, tara dependenta de gazele si petrolul rusesc.

 

Ar vrea diurna mai mare

 

Cioroianu a fost foarte curios sa afle care e diurna ziaristilor veniti cu delegatia presedintelui Basescu la Lisabona. El s-a mirat cand a aflat ca acestia au diurne aproape egale cu a lui, de 56 euro/zi. Ministrul a lasat sa se-nteleaga ca e nemultumit de banii pe care ii primeste el in comparatie cu Basescu (200 euro/zi) sau Tariceanu (160 euro/zi).

 

 

 

Cit eram in Franta vedeam gurile cascate ale romanilor la gesturile barbare ale magrebienilor (manifestatii de strada, masini si sedii de institutii incendiate etc). Acum ii vad cum se inchina si le pling de mila francezilor dupa ce alegerea lui Sarkozy drept Presedinte. Saracii de ei, dar pe noi cine ne bate pe umar ? Nici macar noi.

De ce se intimpla la noi nu ne mai miram. Nu ne pasa atit de mult incit sa ne manifestam altfel decit schimbind postul de televiziune la care ne uitam. Am devenit atit de nepasatori incit adormim uitindu-ne la talk-showuri, leganati duios de racnetele si insultele vedetelor politice. In Piata nu ne ducem decit sa cumparam castraveti si rosii, iar cu cel de alaturi socializam violent doar daca ne calca discret pe picior.

Ni se aduce aminte de zece ori pe zi ca sintem poporul, unii zic ca noi conducem de fapt tara asta, altii zic ca la referendum sintem doar consultati (oare asa cum a fost consultata si Curtea Constitutionala?). Noi, poporul, am devenit un elastic de care se trage intr-o parte si alta, toti ni se inchina si ne considera inteligenti, minunati, puri si intelepti. Toti spun ca nu putem fi mintiti, dusi cu presul, manipulati sau subestimati si, in acelasi timp, toti spun ca „ceilalti” – adversarii, de’ - ne mint, duc cu presul, manipuleaza si subestimeaza. Sintem infailibili, dar in acelasi timp ciuruiti de sagetile otravite ale celor „rai”. Care rai sint buni pentru o tabara si invers. Adica avem doua tabere rele sau doua bune (pentru cei putini care vad jumatatea plina a paharului).

Se face totul pentru popor, ca in toate epocile de trista sau vesela amintire, toti politicienii se chinuie sa ne pastreze virginitatea si striga „viol” daca indraznim sa ne aratam coltii.

In acest sens, observ in ultimele zile ca poporul cel naiv si cazut in plasa Presedintelui suspendant/ales este amenintat ca daca, Doamne fereste, va vota conform sondajelor, criza politica va continua. Cu alte cuvinte, ce-o sa voteze poporul (in majoritate) nu conteaza. Mai mult, nici prin cap nu-i trece taberei anti-Basescu ca fiecare vot impotriva suspendarii Presedintelui este egal cu un vot pentru suspendarea Parlamentului, fie el simbolic. Nu le pasa. Scaunul lor nu se clatina, doar au avut ei grija.

Din pacate, nu ne aratam coltii decit la vot. Pina atunci asteptam microbuzele sa ne duca la miting, ne batem pe sepcile si baloanele oferite, strigam „hotii” daca nu primim micul si paharul de bere gratis si zapam de pe un post pe altul cautindu-l pe cel care ne intareste opinia. Nu ne mai batem capul cu pareri neutre sau, fereasca Dumnezeu, contrare. Mergem la sursa sigura.

Si nu ne doare cind taberele ne arunca de colo colo ca pe niste mingi. Cind unii sau altii se bat cu pumnii in piept vorbind in numele nostru, fara ca macar sa stie ce parere avem sau sa le pese daca gindim diferit. Cind sintem mintiti in fata, inecati de atita ipocrizie si acoperiti de bale injurioase. Cind unii tipa ca din gura de sarpe, iar altora li se pune pumnul in gura. Si toate acestea in cea mai grosolana lipsa de respect pentru cei care ii privesc si asculta.

Pentru ca de data asta politicienii nostri s-au dat in stamba rau de tot. S-au tras de haine, si-au smuls cravatele si nasturii, s-au batut in curele si batiste, s-au dezbracat de caracter in prime time, conferinte de presa, talk-show-uri, interviuri, mitinguri. In acelasi timp cereau tinute sobre, fuste pina-n pamint si batic pe cap.

Se lupta si-acum in dosare, marturii senzationale si crize de constiinta. Se privesc in ochi si se-njunghie la ora de virf, cu miinile pin’la cot in viscerele tranzitiei, dupa sistemul „a ta e mai groasa” (coruptia/nesimtirea/hotia/functia) si „ba p’a lu’ sef’tu”.

Poate ca ar trebui sa nu mai asteptam de fiecare data ziua votului. Sa nu mai asteptam ca politicienii sa-si puna halate albe si sa se arunce cu termometrele, stetoscoapele si camasile de forta pe noi.

Poate ca intr-o zi o sa reusim sa ne exprimam inaintea lor. Sa inchidem televizoarele, sa iesim in strada si sa vorbim noi. Nu de alta, dar am senzatia ca ne paste un proces de calomnie intentat de tabara adversa, fara ca noi sa zicem nimic.

 

In primul rind am vrut sa-mi demonstrez mie ca pot iesi din starea de indiferenta, ca mai pot simti ceva, ca mai pot avea o reactie la cele ce se intimpla in tara mea. Am cautat o confirmare la oamenii din jurul meu, am vrut sa ma amestec in multime pentru a umple de energia colectiva, pentru a gasi un scop care sa ne aduca impreuna, un singur strigat care sa se auda clar si deslusit.
Am iesit din casa pentru a nu-mi reprosa ca am continuat sa vad ceea ce-mi arata altii, sa ascult ceea ce-mi spun altii si sa gindesc asa cum altii mi-o cer. Pentru a-mi demonstra ca nu-mi mai e frica sa spun ceea ce gindesc, public, in marea Piata a Libertatii. Nu am cerut coborirea nimanui din inaltele scaune, am aplaudat doar curajul unui om care a venit sa ne vorbeasca, desi manifestantii au fost putini si nu foarte convingatori.
Urmarisem toata ziua, cu groaza si dezgust, cele intimplate in Parlamentul Romaniei. Mare respect pentru aceasta institutie nu mai am de cind cu spectacolul de rusine nationala din decembrie, in momentul in care Presedintele Romaniei condamna in mod public comunismul. De cind un personaj de sinistra reputatie a pus la cale momente de circ politic penibil, sub limita oricarei tolerante. Acest personaj care in momentul votului pentru suspendarea Presedintelui facea reverente publicului inscaunat in Parlament si telespectatorilor alegatori. Acelasi personaj care, in declaratia de presa de dupa vot, improsca deja cu noroi participantii unui miting care nici macar nu incepuse, etichetindu-i drept „urinistii lui Bivolaru”. Intimplator cunosc membri din asa-numita „miscare a lui Bivolaru”, oameni pasnici si de bun-simt care nu m-au jignit niciodata cu propunerile si comportamentul lor (de altfel nu au facut nici cel mai mic gest de racolare), care nu-i dispretuiesc pe cei „normali” si au un grad de toleranta iesit din comun. Ca sa nu mai vorbesc de celelalte discursuri contra, de fostii „prieteni” care acum aruncau vorbe grele si inveninate, de rinjetele lor de satisfactie cind aruncau bilele in urna sau pe linga, o veselie sfidatoare care era al naibii de nelalocul ei si nu prevestea declaratiile sobre si un pic funebre de dupa vot.
Ei bine, acest personaj m-a facut sa inchid televizorul si sa ies din casa. Si nu am fost singura. Am fost cu prietenii mei in Piata Universitatii si am putut vorbi, fila „securisti”, ride, minca covrigi, face poze, aplauda si ne lasa invaluiti, pret de citeva minute, de carisma exceptionala a unui om.
Desigur, ne asteptam la mai mult. Dar aceasta manifestatie a fost atit de premeditata incit instalatia de sunet abia mergea. Discursurile erau spontane si anonime, strigarile banale, iar pancartele rudimentare. Au cascat gura si cersetorii de la metrou, insa erau si straini, persoane imbracate la 4 ace si acea doamna care incerca sa ne convinga ca sintem prea tineri ca sa stim cum merg treburile in politica si ca ne-am ales gresit personajul de sustinut. N-am vazut mineri, nu m-a obligat nimeni sa strig nu stiu ce, sa sar la bataie, sa fac declaratii de dragoste sau sa ma inscriu in vreun partid.
Cu toate acestea am simtit ca particip la un moment istoric, nu doar ca privesc un film la televizor, ca pina acum. Si asta m-a facut sa ma simt bine. Doar ca actualul Presedinte interimar al Romaniei este cel care a permis ca Presedintele de drept sa fie batjocorit in Parlament. Si asta doare.

Probabil ca ati sesizat ca aceasta este singura fraza in care mentionez numele lui Traian Basescu.